Biografie


Carmen Doreal este numele artistic al poetei şi artistei plastice de origine română Carmen Ţuculescu Poenaru, stabilită din 2001 la Montreal, Canada. Carmen Doreal s-a născut la Petroşani, România, a absolvit cursurile Școlii de Muzică şi Arte Plastice din Tg-Jiu, Liceul Sanitar din Tg. Mureș și Colegiul ,,LaSalle”, Montreal. Este vicepreședintă a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec și membră în Asociația Scriitorilor Români din America de Nord, Cenaclurile Eminescu și Destine Literare din Montreal, Cenaclul Columna, Tg-Jiu şi Fundaţia Culturală „Constantin Brâncuşi” din România, Academia Internaţională de Beaux Artes Quebec, Cercul Artiştilor Plastici şi Sculptorilor din Quebec , Uniunea Artiștilor Plastici și Muzicieni Români din Canada şi Academia Americano-Română de Stințe și Arte din S.U.A.
 
Publică în diverse reviste literare din România si Canada: Luceafărul (București), Ramuri (Craiova), Columna, Măiastra și Confesiuni Literare (Târgu-Jiu), Tribuna (Cluj), Astra (Brașov), VatraVeche(Târgu-Mureș),Banchetul(Petroșani),FeedBack(Iași), Constelații Diamantine, Românul Canadian (Toronto), Capitala (Ottawa), Pagini româ-nești, Tribuna noastră, Candela, Destine Literare, La Concorde , Zig-Zag Român Canadian (Montreal), Lumina (Novi Sad), Auteurs des Laurentides, The League of Canadian Poets, The alternative, Culture inside, Arts et Lettres, Jurnal românesc, Clipa, Vocativ, Glasul Românesc al Americii, Curentul Internațional, Boema, Romagazine, Agonia, Wordpress, Versuri și Creații, Sfera online. Participă şi colaborează cu diverse emisiuni de radio şi televiziune, atât în România cât şi în Canada.

Carmen Doreal este prezentă și în antologii literare, precum : Brève Anthologie, Palabras el en mundo / Les mots du monde, Les Cahiers de Val-David (vol.1 și 2, 2009, 2014) Festival’s Notebooks / Los cuadernos de Val-David (2009, 2014), apărute sub îngrijirea poetei Flavia Cosma, Toronto, Antologia A.S.L.R.Q., două volume (2012, 2015), Ed. Fides, Iași și ASLRQ Montreal, sub îngrijirea lui Dumitru Scorțanu și a poeților Adrian Erbiceanu și Ionuț Caragea, Poètes Vos Papiers! Anthologie de la poésie roumaine, (selecție și traducere de Paula Romanescu), 2014, Iași, Enciclopedia Românilor din Montreal, autor Prof. Dr. Dan Fornade, 2014, Montreal, Antologia poeziei de dragoste; Sărutul, 2014, Ed. Măiastra, Tg-Jiu, sub îngrijirea poetei Elisabeta Gâlcescu, Gorjul Literar, Antologia Columna, 2015, sub îngrijirea autorilor Doru Strâmbulescu și Marius Iorga, Antologia Destine Literare, autor și editor: scriitorul Alexandru Cetațeanu, 2016, Montreal, Convorbiri cu Personalități Românești din Montreal, două volume (2016 și 2019), interviatoare și coautoare: Veronica Balaj și Eva Halus, Proceedings of the 40th American-Romanian Academy Congress, redactori: Ruxandra Vidu și Ala Mindicanu, 2016, Montreal, Voci din Diaspora, 2017, autor: Ion Cristofor, Ed. Napoca Star, Cluj, Escale în Panteon, de la Dosoftei la Vișniec, eseuri și portrete literare, autor: Daniel Corbu, Ed. Princeps Multimedia, Iași, 2019.

Carmen Doreal este autoarea a șapte cărți, dintre care șase volume de poezie:

« Vernisajul Iubirii », 1999, Ed. Curierul Dunării, București,
« Poeme în culori / Poemes en couleurs », 2010, Ed. Nemesis, Montreal,
« Întâlnire fără argumente », 2013, Ed. Fides, Iași,
« Reves d’emprunt / Vise de împrumut », 2019, Ed. Fides, Iași.
« Pe linia vieții», 2022, Ed. Vatra Veche, Târgu-Mureș.
« Nunta de fluturi», 2022, Ed.Princeps Multimedia, Iași.
Toate cele șase cărți de poezie reprezintă dublul crez artistic al poetei-pictoriţe.

Lângă ele putem așeza și volumul de confesiuni scris în colaborare cu poetul Daniel Corbu, «Viața ca o carte, cartea ca un destin» cu subtitlul «Daniel Corbu despre Daniel Corbu în dialog cu Carmen Doreal», 2020, Ed. Princeps Multimedia Iași, ce a obținut în toamna aceluiași an la Iași premiul Cartea Recoltei Literare.

Autoare a peste o sută de lucrări în acrilic și ulei pe pânza, Carmen Doreal a participat la nenumărate expoziții internaționale de pictură în Europa și în Canada. A avut patru expoziţii personale: două organizate de Galeria de Artă Inter-Pallas Montreal, în 2009 și 2010, şi două în 2012 și 2016, la Biblioteca Municipală din Deux-Montagnes, orașul actual de reședință, la nord de Montreal. Lucrările sale artistice sunt expuse în Europa și în America de Nord, în galerii de artă și colecții particulare.
 
Fotografii reprezentative

 
 
 
Linkuri reprezentative
 
 
http://fineartamerica.com

www.artacademie.com

www.cultureinside.com

 

Carmen Doreal - Poezii

 

 

 
Qui est l’ombre ?

Qui est l’ombre qui me suit
Jusque dans mes reves des nuit ?
Dites-le-moi, Seigneur, pourquoi
Dans le verbe il fait si froid?
 
 
La nuit

La nuit parseme
Les vers luisants
Dans le vent,
Tombent les etoiles
couteaux jetés
du ciel
sur la terre
Amer, le souvenir
M’apelle de son fiel
Toujours et encore.
Le croissant de lune
Couteau dans mon Coeur.
 
 
De trop d’amour

De trop d’amour
Le silence entre nous
S’levait illimite
La douce respiration de la nuit
Nous absorbait.
 
traduceri de Paula Romanescu
 
Tablou

De ce dansează ţiganca
Pe bănuţii de aramă şi frunze?
Este noaptea iubirii nebune
Când focul sărută vrăjit
Rănile-i sângerii de pe buze,
Iar din cupele pline cu vin
Miresme distilează în vânt
Descântecele confuze.
De ce dansează ţiganca
În noaptea aurită de lună?
Unduindu-şi mişcările,
Clinchenindu-şi brăţările,
Răscolind dragostea
Cu privirea, chemare nebună
Şi stelele murmură-ncet
Vrăjita cântare
Ce se-agaţă ritmată de ea
De dansul cu bani sub picioare
Sub cupola-nstelată şi grea
Încărcată cu toate cântările,
Chiar focul dansează gemând
Cu limbi subţiate de vânt,
Fermecat de frumoasa ţigancă
Simulându-i mişcările.
De ce dansează ţiganca
Pe bănuţii de aramă şi frunze?

 

CLIPE

clipe în timp
tatuate cu noi
mătasea luminii prelinsă mișcare-n oglindă
zbor inițiat în aerul dintre noi
de levitația ninsorilor călătoare

umbre de păsări mă pregătesc de jertfă
fără să știu
zborul lor mi-ating trupul
în jocul ambigu
poem sedus
de mișcarea palmelor tale
în funcție de toane

fabricantul de capcane
mă ridică cu forță înspre el
până uit de mine
mătăsoasă alunecare
în valuri de cer
a stelelor căzătoare

adevărul gol goluț
sufocat de tăceri
adâncește luna la locul potrivit
crucificată de tine la ore înalte
singurătatea moare


SUNT MAI SINGURĂ DECÂT CREDEAM

sunt mai singură decât credeam
când îmi doresc pace pe lume
privesc în jur și plâng
pentru disperarea suferinzilor înăbușită
în respirația celor rămași fără glas
speranța lor și a noastră e vânare de vânt

aceast masacru în masă
la care asistăm cu nodul de lacrimi în gât
scrie sub ochii noștri
cu sânge de copii nevinovat
ultimul capitol incendiar
al omenirii jefuite de viață
în numele dreptății pe pământ

altcineva va urmării invizibilul în oglinzile oarbe
printre flăcări ucigașe cu mâinile la gură
fragilitatea destinului își întoarce ochii în cealaltă parte
de teamă să nu deranjeze cumva
acrobația morții mai ipocrită ca niciodată
nemilos pendulând
între jertfe umane și crime nenumărate
în numele adevărului mutilat

sunt mai singură pe lume decât credeam
sentimentele de compasiune, înțelegere, vindecare
iertare și omenie din inimi au dispărut

conștiințe și buze sigilate mai mult ca oricând
se pare c-au uitat
să pună punct suferinței
rănite de legile imposibilului !


CUVINTE

cuvinte și lacrimi în frunze arzând
octombrie sângerează
în incendii amplificate
speranțe și acoperișuri distruse în vânt
lacrimi plânse în rugi disperate
cuvintele mele
în inimi căutând
silabele păcii de oameni uitate

stele nepotrivite
fară voie așeazate pe cer
între parantezele nopții
agonizează deșarte
de partea ascunsă a nevrozei
înhață nevindecabil suflete înghesuite
răscumpărate pe piață
de cei ce iau peste picior
dreptul la viață și la libertate

gesturi fără de întoarcere
argumentează infidelitatea tăcerii nepăsătoare
favoruri cumpărate
la lumina zilei explicând
perspectivele păcii
sufocată în fașă

avansul pașilor morții
pregătiți să îngroape
dimineața în flăcări
de partea cealaltă a lumii
când armele nenorocirii vorbesc
de răzbunare la marginea durerii

vărsare de sânge în valuri de sânge
și totul de cine pentru cine se-mparte
când tot ce trimiți se întoarce la sine
și lumea în chinuri se zbate?


STRĂZI GOALE PENTRU ORAȘE GOALE

mă dor străzile goale
când lumea tăiată de incompatibilități
îmi explică bulversată
rănile devastatoare
pe care mi-e imposibil să le pansez
și lipsa pașilor dragi adâncită
precum o muzică de altădată
în rezonanțele zilei de azi

doar tu mi-ai rămas
și o amintire precum o intenție incizionată
de bisturiul decupând nevăzut
în imagini îngălbenite de timp
urma celor pierduți
în aerul rarefiat

această vinovăție respirând
în sentimente cu gust dulce-amar
și luna
mai aprinsă ca niciodată
între mine și tine
pendulând
 
 
HOLOGRAMĂ CU FLUTURI

dedesubtul umbrei tale
de la coastele mele în jos
începe câmpia devastată de fluturi
de la coastele noastre în sus
sărutări incendiare
ne risipesc incolor
odată cu vântul
praf de stele pe dos
diluat în ape necunoscute
sub arborele cerului înflorit
de la muntele dorinței în jos
se umblă adânc prin arșița trupului
ne scrie sângele voluptos
primenindu-ne nopțile
în clipe de vară
de la muntele dorinței în sus
încep unduirile orbilor
în lumea… imaginară
resurcitată precum o întâlnire
răscumpărată într-o carte
pentru cațiva arginți
se întrupează povestea noastră
cândva va da viață
acestor plăsmuiri albe
trezește-mă
când voi ajunge în brațele tale
să nu lași dimineața să ne treacă
printre degete răsăritul
precum infinitul
în oglinzile timpului
holograma acestui vis
 
 
TĂCEREA TA E BUNĂ DE BĂUT

tăcerea ta e bună de băut
în locul cuvintelor
precum un fel de apă vie

nu
nu am vrut să îți fur aura
și nici să îmi fii umbra
legată de picioare

doar să mă însoțești
cu bucuria inimii
că mă are
și-a buzelor ce mă șoptesc
recunoscându-mă
când pomul vieții noastre
se scutură de îngeri

poți liniștit să păstrezi frunzele
nopților pictate cu dărnicie de mine
și foșnetul viselor colorate
ce se joacă cu animalul din tine
așa cum dorul tău crește
și ucide singurătatea din noi
aducându-mi luna de pe cer
să ardă în toate poemele
 

 

 


 

 

 

 

TE VOI UITA

te voi uita
am renunțat la tine
voi merge legată la ochi
îmbrățișată de vânt
în timp ce tu
mă vei închide blând
în lumea viselor tale

noaptea ne va descoperi
imponderabili alunecănd
o dată cu luna
pe lacul cu nuferi
într-o luntre albastră

ne vom iubi neștiut
îmi vei scrie trupul
printre lacrimi
cu sărutări și șoapte
îmi vei spune că sunt
cea mai frumoasă minune
ce ți s-a întâmplat vreodată

dimineața mă va descoperi
apă cristalină curgând
sub buzele tale arzătoare
în sufletele noastre
se va face soare

fluturi de aur
ne vor săruta rând pe rând
umbrele dezbrăcate
în roua amețitoare


MAGIC

tu știi de mult timp
că sunt o carte deschisă pentru tine
intri si ieși cum vrei tu
din aceeași poveste
ce împarte lumea și o rescrie de la început
pentru noi

cuvintele sângerează de dor
sub lună nouă

masca ei de argint
ascunde câte o jumătate de vis
în fiecare din noi
ne citește tot mai luminată gândurile
ne învață magia regăsirii la miezul nopții
când adâncite în noi distanțele pier

vai de cel ce iubește
și e singur în iubirea de sine
înainte și după tine
căte doruri arzând
cătă pasiune risipită
în globulele visului albe și roșii
sub cer

insomniile tale m-au ajuns și pe mine
așa cum intrăm și revenim
rând pe rând
tot mai îndrăgostiți unul de celălalt
în propria poveste

să nu îmi spui
că jocul și viața sunt același lucru
un fel de căutare orchestrată alert
în ritm muzical din Carmina Burana
așa cum alergăm disperați
unul spre celălalt
peste zăpezi înalte
când sufletele noastre se caută nerăbdătoare
pe tabla de șah a stelelor căzătoare

ninsorile tale de abia îmi liniștesc zborul
când umbra ta aurită
suspendată deasupra mea îmi sărută fruntea
îmi regăsesc fericirea lângă inima ta
iluzie cu aripile deschise în brațele tale


O POVESTE DE DRAGOSTE

o poveste de dragoste
nu este doar o poveste
are pulsul ei
este o muzică îmbrățișată de aer
amprentată de inimă
așezată în pași de vals
într-o lume numai a noastră
în care tu
cândva mă priveai
de dincolo de fereastră
fără să înțelegi
cum viața
ne-a împerecheat visele
în același ritm
în aceeași clipă vrăjită
încă ne mai atingem aripile
două speranțe îndrăgostite
două dorințe ascunse
scrise de stele adânc
în aceeași oglindă de argint
de unde luna ne urmărește
surâzând
încă ne mai vindecăm tăcuți
unul celuilalt rănile
într-o poveste de dor
și de toamnă
când muzica se oprește
singurătatea
începe să ne doară
sângerează
în toate frunzele
purtătore de aură
sub ramuri foșnitoare
fantasmele noastre se regăsesc
în noaptea stelelor căzătoare
când visele se împlinesc


CUM AI INTRAT ÎN INIMA MEA ?

cum ai intrat în inima mea
umbră iluzorie visându-mă
înainte de-a mă cunoaște?
cum ai reușit
să-mi preschimbi frumusețea în poezie
devenită pentru tine o a doua natură
așa cum imaginația ta
îmi oglindește feminitatea
în mii de cuvinte
în mii de culori
în mii de forme modelate
de mângâierile palmelor tale
în mii de dorințe
însoțite de șoapte
adâncite în mine
printre sărutări?
cum ai reușit
să mă călătorești
de la apus la răsărit
în al nouălea cer
pe patul de nori?
cum ai învățat să îngenunchezi
seducător și grav
translucid și fierbinte
în roua dimineților mele
devenită în brațele tale
devastată minune
în câmpul cu maci
torță aprinsă și vie
mereu călătorită
mereu dăruită
amforă de lumină curgătoare
precum azima
acestui răsărit sângeriu
dizolvată în mare?
cum ai învățat
să mori și să renaști
odată cu mine
în fiecare clipă
cu fiecare cuvânt
să respiri aerul amețitor
în tangajul acestui poem?