|
Biografie
-
Angela Furtună
este scriitoare, publicistă
de origine română.
Este
membră
a Uniunii Scriitorilor din România,
membră
a Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România,
membră fondatoare a Asociaţiei de Apărare a Limbii Române (sub directoratul savantului Eugeniu Coşeriu).
-
Doctorand
în
Literatura
Română a
Exilului,
cu o
teză
despre
opera
scriitoarei şi
disidentei
Monica
Lovinescu (conducător
ştiinţific –
Prof.univ.dr. Mircea A.
Diaconu)
-
Master
în
Comunicare şi PR,
Universitatea “Ştefan
cel Mare”
din Suceava,
cu o
teză
despre
Relaţii de
comunicare
între
cultura
iudaică şi
cultura
română (conducător
ştiinţific
Prof.univ.dr. Ion
Horia
Bîrleanu)
- Master
în
Semiotica
Limbajului
în
mass-media şi
publicitate,
Universitatea Suceava,
cu o
teză
despre
Simbolistica
iudaică
în
opera
literară şi
publicistică a
scriitoarei (conducător
ştiinţific
Prof.univ.dr.
Sanda Maria
Ardeleanu)
-
Master
în
Geofizică,
Universitatea Bucureşti (conducător
ştiinţific, Membru
Corespondent al
Academiei,
Prof.univ.dr.
Radu
Botezatu).
-
Specializare
în
biblioteconomie
în
cadrul
cursurilor de la Oradea
martie-aprilie - 2008
organizate de
Centrul Naţional de
Pregătire
Profesională
în
Cultură.
-
-
-
Activitate literară
-
-
-
Publică literatură, critică literară, eseu şi cronici, interviuri cu personalităţi literare, sau recenzii şi realizări multimedia de PR, comunicare şi marketing
cultural în revistele literare româneşti ca Hyperion, Vatra, Convorbiri literare, Poezia, România literară, Steaua , Poesis, Feed-back, Oglinda literară, Ateneu, La Lettre R, Porto-Franco, Antiteze, Luceafărul, Galateea, Gracious Light s.a.
- Publică în mod curent în revistele electronice: Respiro, Agero, NordLitera, Francopolis- Franţa, Poezie.ro, Atelier Literar Angela Furtună, Agonia France, Ego-Phobia, Liternet, Rețeaua Literară, Romania culturală ICR, Galateea, Literra, Scrieri româneşti, Agero-revista românilor din Germania, Isro-press- Bună dimineaţa, Israel sau Editions Equivalences (directeur
Mr. Adrian Rezus):
Luiza Palanciuc et Angela Furtună: entretiens * La
Vocation exiliaire
(2004)
Editions
Equivalences
-
* Mes vies - Élégies de l'Est
sauvage (2005)
Îl
văd pe Dumnezeu
şi
nu
mor - Vieţile mele nesfinte [1]
Éditions Axa; Botoşani
/ Roumanie 2005 [ISBN 973-66-0177-4]
-
* Mes autres vies
(2005)
Îl
văd pe Dumnezeu
şi
nu
mor - Vieţile mele nesfinte [2]
Éditions Axa; Botoşani
/ Roumanie 2005 [ISBN 973-66-0177-4]
-
Debut literar
-
-
Debutul literar profesionist ca poetă - în revista "România
Literară" nr. 46/ 1997, la rubrica intitulată "Poemul cu scrisoare" a
Doamnei Constanţa Buzea, prin ciclul tematic "Cinci tablouri de
colecţie" (tradus şi publicat ulterior în Belgia).
-
1.-"Prizonier in Ego"
(1997) - premiul special al juriului la Festivalul Naţional "George
Coşbuc"1997
2.-"Metonimii de word - trotter"-
1999 - Editura Fundaţiei "Constantin Brâncuşi"- Marele Premiu la
Festivalul National de Literatură română "Tudor Arghezi"
3.-"Primul Kaddish"-2002-Editura
Dacia- Cluj
4.-"Poemian Rhapsody-
Cartea Donei"-2004- Editura
Axa-Botosani. Marele Premiu la Festivalul International de Literatură
Ad Visum, 2005.
5.-"Elegiile Estului salbatic- Vieţile mele
nesfinte" - 2005 - Editura Axa - Botoşani.
6.-"Il văd pe Dumnezeu şi nu mor - Alte vieţi"
- 2005 - Editura Axa - Botoşani.
Ultimele două volume, apărute în ediţie unică, au fost nominalizate la
Premiul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România pentru anul
2005.
7.-"Pelerinul din Aqualung" – 2008
– O carte de poezie–galerie de artă, împreună cu artist plastic Păuna
Dumitrescu, Editura Integral - Bucureşti-Sydney
-
Premii
literare
-
-
1.
Marele
premiu
naţional pentru
proză
la Festivalul
de proză
românească
de la Zalău,
1997.
2. Premiul
revistei
„Viaţa
azi”
şi premiul
special
al juriului
festivalului
de poezie
„George Coşbuc”
pentru
volumul
în
manuscris
„Prizonier
in Ego”.
3. Premiul
„Constantin Ştefuriuc”
pentru
poezie
la festivalul
de poezie
şi proză
„Magda
Isanos-Eusebiu
Camilar”
, 1998.
4. Premiul
special
al juriului
şi premiul
revistei
Unirea
la concursul
naţional de proză
„Liviu
Rebreanu”, Aiud,
1998.
5. Premiul
al doilea
la festivalul-concurs
„Nechifor
Crainic”,
Giurgiu, 1998-pentru poezie.
6. Premiul
revistei
Convorbiri
literare
la festivalul
naţional de poezie
„Gheorghe
Pituţ”,
Beiuş,
1998.
7. Premiul
întâi
la festivalul
naţional de poezie
„Lui Eminescu”, Brăila, 1998.
8. Marele
premiu
la festivalul
naţional de literatură
„Tudor Arghezi”, Gorj,
1999, pentru
volumul
de poezie
„Metonimii
de word-trotter”,
1999.
9. Premiul
al doilea
la festivalul
naţional de poezie
„Ion Minulescu”,
Slatina,
1998.
10. Premiul
revistei
Poesis
şi Marele
premiu
al juriului
la festivalul
naţional de poezie
„Mihai
Eminescu” de la Oraviţa,
1999.
11. Premiul
pentru
poezie
al Fundaţiei
Culturale a Bucovinei
pe
anul
1999.
12. Premiul
pentru
volum
de poezie
„Metonimii
de word-trotter”
acordat
de Societatea
Scriitorilor
Bucovineni
şi juriul
festivalului
„Magda
Isanos
şi Eusebiu
Camilar”-2000.
13. Marele
Premiu
la festivalul
naţional de literatură
AD VISUM-
2005 pentru
volumul
"Poemian
Rhapsody
- Cartea
Donei".
14. Diplomă
şi premiul
pentru
participare
la Simpozionlul
Internaţional « Neo-Umanismul
şi dialogul
intercultural
» cu
un eseu
despre
Genocidul
Armean.
Acordat
de Asociaţia
Italienilor
din
România
– RO.AS.
IT,
18 iulie
2006.
15. Diplomă
şi distincţie
de participare
la Congresul
Naţional al Poeziei
Române,
Botoşani
2007 (director
Gellu
Dorian),
pentru
un eseu
de comunicare,
PR şi imagine cu
tema
şanselor
a doi
scriitori
de origine bucovineană
actuală,
Norman Manea
şi Matei
Vişniec,
la candidatura
pentru
Premiul
Nobel pentru
literatură.
Semnatară
a Mesajului
Congresului,
adresat
Preşedintelui
şi Primului
Ministru
ai României,
pentru
susţinerea
culturii
româneşti.
16. Diplomă
şi distincţie
de participare
la CISL
2007 Colocviul
Internaţional de Ştiinţe
ale Limbajului
« Eugeniu
Coşeriu
», Ediţia
a IX-a
cu
tema
« Evoluţia
şi funcţionarea
limbii-perspective
normative în
noul
context
european
», cu
o comunicare
intitulată
« Marlena
Braester
– Un errant lucide à travers le pouvoir symbolique du désert. «
Oublier en avant/ Uitarea
dinainte
».
17. Diplomă
şi distincţie
de participare
ca
invitat
special
al Colocviului
cu
tema
« Représentations de l’enfance et de l’adolescence dans les
littératures francophones », organisé dans le cadre du projet
bilatéral franco-roumain « Mythes et stratégies de la francophonie en
Europe, en Roumanie et dans les Balkans », Programme Brâncuşi,
13- 14 octobre 2006, Suceava, Roumanie, Université « Stefan
cel
Mare » de Suceava, Département d’Études Françaises et Université de
Paris IV – Sorbonne.
18. Diploma
şi distincţia
de merit
pentru
participarea
la Seminarul
internaţional organizat
în
cadrul
Şcolii
de vară a Universităţii
« Ştefan cel
Mare » din
Suceava în
parteneriat
cu
Ro.As.
It. şi Excelenţa
Sa Ambasadorul
Italiei
la Bucureşti, cu
tema
Dialog
prin
cultură
– dialoguri
europene,
Suceava, 2006.
Fotografii reprezentative

Linkuri despre autor:
-
Atelier literar
-
Agonia
-
Versuri şi Creaţii
Citatepedia
-
Nordlitera
|
Angela Furtună - Poezii
les oiseaux boivent aux racines
-
j’écris au bord de la mer
-
je ferme les lettres dans un ciel inconnu
-
tel le cercle que lancent les enfants à la plage
-
tel le sens d’une
rose
-
-
si j’oublie
les contours des lettres, je perds tout.
-
-
les lettres et la lumière sont la poussière
-
dans le ruissellement,
-
le goût amer de la source
-
dans un désert qui dort nu sous la pluie de mots.
-
-
comment pourrais-je dire
-
que je remplace la parole
-
quand elle n’est plus ni à moi
-
ni à vous
-
-
personne ne regarde comment je ferme les lettres
-
telle
la fenêtre vers le bord de mer
-
-
-
petite éternité
-
-
jour après jour
-
le bec d’un oiseau écrit un seul mot sur la vague de
terre
-
-
au-dessus de mon cœur,
-
le vertige de l’horizon
-
telle la petite mort d’un intervalle entre mes vies
-
-
ma lumière est suspendue
-
dans mon fragile sillon
-
criant sur les chiens et les loups
-
-
je suis et je ne suis plus
-
perdue sur cette échelle en argent
-
-
-
tel un sautillement
-
-
c’est le vide
-
avant Toi, Seigneur,
-
qui nous loge
-
jusqu'à la fin
-
-
un respir’ qui vide la cavité des pensées sans joie
-
-
cœur infini dans un ciel mort
-
-
qui que tu sois
-
quand tu remontes le pouls à l’heure exacte d’un
amour inconnu,
-
Toi, Seigneur, avant de décharger ma mort dans
l’horloge
-
de ma vie,
-
tel ce livre que j’achète seulement pour son odeur de
rat
-
-
-
comme le sommeil
-
-
leur douceur de fruit
-
les lettres ne me le montrent plus
-
quand le livre nous ensevelit
-
il y a tant à dire sur ce ciel rond charnu
-
-
mon corps de femme salée
-
devenu encre invisible
-
dans les mains du vent du sud
-
-
et la pluie entre dans le corps
-
tel un fleuve tranquille de métaphores
-
sommeil des algues
-
-
-
deux mouvements en moi-signe
-
-
chaque mort m’accueille
-
moi
-
épaule nue, ciel noir brillant
-
-
deux mouvements dans mes lettres
-
l'un se contracte, telle une saison qui n’existe pas
(la saison où les poètes plongent dans la Seine)
-
l'autre se propage, tel un serpent qui coupe la ville
en deux (la saison de la nudité absolue des mots)
-
-
et moi, la vérité cassée
-
l’œil aveugle
-
-
-
mais le rythme de son cœur
-
-
elle se lève elle coule
-
elle fume après chaque pluie
-
elle n’entend que les moulins
-
qui arrachent les cheveux de lin
-
d’une poupée abandonnée
-
-
rejoindre le moment crucial d'une existence
-
grain après grain
-
une pierre-livre
-
-
sa mort, elle nous a caché sa mort
-
dans le parchemin d’un sourire
-
dans une source contraire
-
qui escalade les rochers,
-
mais le rythme de son cœur
-
hurle dans les veines lunaires
-
épaule nue, pierre vivante
-
-
ses ongles rouges reposent sur les lettres
-
-
-
Quel malheur, Seigneur
-
-
quel malheur, Seigneur
-
que nous ne nous soyons pas découverts
-
à l’heure
-
quand les mains gercées de prières
-
entouraient les illusions
-
de leurs froides cicatrices
-
-
je reste tel un animal cloué
-
dans ta sécheresse féconde, Seigneur,
-
donnant du cœur à l’ouvrage
-
pour Ton infinie arrivée
-
-
chaque jour, j’enfonce un palmier
-
dans le sable, écrivant
-
le mot qui Te flaire…
-
un navire, mon âme, cloué sur Ton ombre
-
-
-
tenir la nuit telle une araignée dans la paume
-
-
tu passes ainsi
-
vers autre chose
-
clignotant sous les regards aveugles…
-
le soleil retire ses dards par-dessus les ombres
-
qui s’éloignent au travers des ponts
-
-
je tiens la nuit,
-
telle une araignée dans la paume
-
-
tu passes ainsi à autre chose
-
clignotant sous les regards aveugles…
-
le soleil retire ses pattes au-dessus des ombres
-
qui s’éloignent par-dessus les ponts
-
-
l’araignée de la nuit
-
dans ma paume, les derniers sous
-
-
-
un rêve d’amour, un rêve-regard du cobra
-
-
(notre vie se passe à faire de nous des aveugles)
-
-
arrêtons-nous sur les paroles
-
profondément enfouies
-
dans les yeux noirs du cobra.
-
- elles qui ont vraiment tout quitté
-
pour nous faire sans cesse
-
ressusciter à l’intérieur -
-
et loue mon cœur dans ton regard
-
qui mesure goutte après goutte
-
un univers où le sang est une source caduque
-
-
parle- moi de ton pouls
-
qui accélère la soif des étoiles.
-
des ogres boivent la lumière
-
tels des enfants souriants dévorant
-
l’arc-en-ciel de la mort.
-
-
restons toujours ensemble dans cette cachette,
-
ciboire pour les yeux noirs du cobra.
-
arrêtons-nous au dedans sans savoir plus regarder
-
mais tout comprendre à jamais
-
-
-
l'impatience de voir la nuit
-
-
un livre s'écrit dans le temps captif
-
pour se punir
-
ou pour s'éteindre
-
-
une trahison suffit, la vie,
-
mais aussi les mots trahissent :
-
le silence d'encre et d'étoile
-
-
les images du dehors et du dedans se mêlent
-
telle une fumée de paille.
-
on voit partout la cendre des lettres
-
ni drogue, ni artifice
-
-
l'ai-je dit ce mot amour
-
l'ai-je vu
-
l'ai-je chassé ?
-
-
la nuit me berce :
-
dans l' attente de voir l'invisible
-
-
-
moi
-
-
c'est une sorte de rage dressée
-
en chacun de mes mots :
-
des loups blancs dans ma chair noire
-
-
suis-je l'azur qui ronge les petits cailloux…
-
des traces de fatigue céleste…
|
  
- sunt o cuşcă pentru vânt
eu sunt pentru mine oglinda şi
cel care nu are habar de nimic
iubind fără să sfâşie
căutător de lumină în aburul care mă înconjoară
precum o viaţă de rezervă, bonus la nemurire.
închis în mine, căutătorul mă ajunge din urmă
împărţim aceleaşi cuvinte
bube pe limba roză
cuşca pentru vânt
pâinea proaspătă a hermeneului lupul alb
în care moartea este mai presus decât viaţa
şi inima morţii bate un ritm arhaic în inima vieţii
cum literele încuietoare de mit.
("căutătorul vortex ca un tobogan
copilul alunecă în apa vieţii lui
către miezul hrănitor şi strigă
să fie lumină deasupra şi dedesubt şi împrejur
şi toate să strălucească din nou ca în pragul facerii")
eu sunt pentru mine gheara şi
căutătorul în cocoaşa mea
nedezlipit de aburul care mă înconjoară
iubind fără să adauge nimic la împărţire
sunt o cuşcă pentru vânt,
i-am spus vântului
şi am lăsat poarta deschisă
vedere către tine
ferestrele cuminţi şi începutul
în stil neo-clasic aşezarea primăverii în lumină
frunzele se desenează singure pe mână
cu nervuri în care sângele pulsează
spui că lumea ta este între lumină şi întuneric
niciodată uscat sângele niciodată lichid
trupul tăiat de nervurile frunzelor
se împuţinează se dezveleşte se deschide
şi copiii străzii îl ciugulesc cu privirea lor de cocori
un zid urcă din când în când până la ultimul etaj
cineva se aruncă în cer
cineva coboară lipa lipa
precum rotunjimile literei aleph
din ferestre cuminţi privirea
naşterea semnului
mersul şi căderea din poem în lume
tot ce e viu e îndepărtat de miez
creatură de cuvinte zburând
din cărţile cu pagini goale.
pasărea cu pene negre se aşează pe tăblia mesei
ciugulind granulaţia din fotografii mărite
("sorb din cafea şi mă las privită de ochiul ei pulsatil
precum textimaginea fiarei şi mirosul ce vine din podul cu fân")
materializare instinctivă a unui text
homophonia poetului îl îmbracă într-un halat lingvistic
de atelier.
poemul colorist al fantasmelor.
deschid fereastra să coboare poemul din aer .
arunc piatra şi văd cum poemul face cercuri pe apă.
merg precum litera n în numinosul alert.
un poem se naşte singur precum un pui ce sparge cochilia
cu ciocul eliberându-se din amniosul de semne.
un poem se spală singur de sângele poetului
la fel cum soarele se scutură de nori pentru a străluci.
un poem nu ajunge niciodată singur la final
deoarece se însoţeşte pe drum de mulţi aventurieri
pierduţi de turmă alungaţi în lume.
risipirea poemului în pământ
agonisirea poemului sub acoperiş printre celelalte corpuri
de iluminat.
pe cine întunericul îl apasă într-atât încât să cadă singur din poem în
lume?
adevărul simplu, când cu îmbrăţişări de maree timpul nostru
adevărul simplu
schela acoperită cu plasă de protecţie
linii frânte de certitudini
paşi siguri cu care coborâm
din raiul posibil
lasând în urmă ostatici şi agresori
trupul cu miniaturi de haos
când ne râşnim cafeaua lumina visul
timpul exilului înaintează în noi
ca singura tinereţe posibilă
(“dar ea era un distrugător de timp
picătura alunecând pe obraz
nimbul prezentului maree
cum litere în filigran dintr-o limbă maternă dispărută”)
nu există adevăr văzut de aproape
doar sinusoida cu care inima răspunde la stimulii minţii
centrul e peste tot şi e in mine
reazem pentru o pasăre fără picioare
când nu conteneşte să zboare aici şi acolo acum şi atunci
ce mare lucru este un suflet care piere, sau zidul care vede şi tace
o, dez-mărginirea dez-mărginirilor!
nu există brâul deşirat al literelor care ucid
ca nişte colţi de lup alb
numai pelicula unui film mut şi legile însufleţirii
din duhul cel viu
amuţind
un peisaj agresiv viaţa celui ce iese din tăcere
dez-mărginit în smerenie duh
el însuşi zid viu alb mut legământ
înghiţitorul de cuvinte
ascultătorul de iubire
cum iubirea vine la el cu chipul şters
cu două găuri de dovleac în care ard două luminiţe
două voinţe de ascultare
cât două închinări fierbinţi
ce mare lucru este un suflet care piere în muţenia
dez-mărginirii dez-mărginirilor neatinsă de cântec
de mângâiere de privirea albă a unui lup
nu mai viez mie, zice Pavel hermeneutul, când Iisus
trăieşte în mine trismegistul
loc geometric al unui text sacru
citit până la dez-mărginire
cu ochii
cu degetele
cu nasul
cu urechile
cu obrajii
cu buzele
cu lacrimile
cu palmele
cu genunchii
cu tălpile
cu genele ude de ploaie
am visat legile întoarse
precum pântecul lupului alb în care textul creştea
ca un uragan
iată începutul şi imaginea uzurpării pământului prin cuvinte
trupul din suflet cade cum păstaia
litera din alegorie vine ca o aripă
omul din Dumnezeu se varsă ca picătura de ceară
pecetluind dez-mărginirea dez-mărginirilor pneumatice
omuleţii de piatră bărbaţii cu inele în urechi
masa cinstită a sufletului cu îngeri
şi pene la pălărie
(“cine luminează scena plină de capete rase?
cuvântul luminează şi dez-mărgineşte
citeşti pentru a scrie priveşti pentru a orbi” „fă teatru chinezesc” „fă
teatru de umbre” „prinde cu o palmă realul şi strânge tare aşa cum te
strânge de deget mâna unui prunc proaspăt scos din amnios” „prima dată
când te strânge de mână” „cine?” „Dumnezeu te strânge de mână la început,
iar la urmă te strânge de umbră” „o firimitură în cioc”)
masa plină de bunătăţi a infinitului mic
dez-mărginirea splendorii când ajunge într-o carte
precum în aşternutul de nuntă firimitura de dragoste
realitatea este această mantică
acoperiş de litere care dez-mărginesc
lumea lui hermeneus din pietre
din nori de mântuire
magică
din stele
din nisip
din cărţi
din bobi
din cafea
din păstăi
din arşice
din împotriviri la kore kosmou fecioara lumii
din neatingere de prezent
slăbindu-i accelerarea către miezul dez-mărginit
o, dez-mărginirea dez-mărginirilor
omul trupesc din omul de litere din omul pneumatic
şi acum îmi plec fruntea la Kotel dezlegătorul pietrei de litere
şi dez-legătorul literelor de duh
zidul zboară pe ţărm şi de acolo mai departe pe mare
un om făcut din intuiţii precum zidul care vede şi tace
zburând din dez-mărginire în dez-mărginire empirie
lumea care se topeşte în faţa textului zid
scena ce se roteşte în jurul axului ca o scară de argint
argintul care curge prin venele cuvintelor închise în zid
când vede şi tace vedenia
secretele lumilor mele arcane
fiirea cuantică şi lectio divina care vede şi tace
dez-mărginirea dez-mărginirilor vedenie vede
eu fiind ceea ce mi s-a poruncit cu cuvinte
ce urcă în trepte pe zidul care vede şi tace
inversul vieţii este arcana
inversul morţii sunt eu
vedenia
când încerc să aflu la ce întrebare răspunde viaţa mea
-
-
-
-
-
-
|