-
Ionuț Caragea - Să fim martori la
cartografierea sufletului
-
(Daniela Marchetti - „Mic tratat
despre cartografierea sufletului”)
-
Radu Ulmeanu spune în prefața volumului „Mic tratat despre
cartografierea sufletului” (LiterPress Publishing, 2020) că
Daniela Marchetti este o poetă cum nu mai sunt altele. Ar fi
păcat, deci, să nu aruncăm o privire atentă asupra acestei cărți
de poeme, ținând cont că recomandarea vine din partea unuia
dintre cei mai valoroși poeți ai României. O recomandare pentru
a ne deschide sufletul „în fața strigătului victorios al
feminității”.
Încă de la început, titlurile poemelor sunt sugestive și au
continuitate. Din simpla lor alăturare se pot naște alte noi
poezii: „viața îmi rostește numele / Lângă rănile viziunii /
Altceva / între timp și materie”. Deci, aceste titluri nu sunt
simple „etichete”, ci esențe parfumate ale unei respirații gură
la gură cu poemele, „când aerul însuși trebuie respirat”.
Poezia este ca un zbor lin, ca o „alunecare fluidă”, denotând
naturalețe. Autoarea coboară pe frânghia versului până la „inima
pietrei”, nemulțumindu-se doar cu „celălalt zbor”. Metaforele
sunt puternice, având tragismul și vibrația unui “clopot
răsturnat”, „un clopot pregătit să deșarte dangătele frivole ale
altor întrebări”. Totodată, fiecare poem este precum clapa unui
pian, apăsată cu delicatețe și măiestrie în aerul dimineții.
Nu lipsește nici sinceritatea unui erotism bine temperat, nu
lipsește nici tema vremurilor complicate prin care trecem. O
pandemie în care poeta „întinde o mână de ajutor verbului
anost”. Oniricul este și el prezent, având rădăcini în sânge.
Catharsisul, de asemenea, lăsând loc și mângâierii:
„transformarea versului într-o rană proaspăt născută.”
În fond, toate aceste poeme alcătuiesc un „mic tratat despre
cartografierea sufletului”, la care cititorii sunt invitați să
pună mângâierea pe rană, iar rana vindecată să devină propriul
lor pansament.
Constatăm, în același timp, că „fiecare își trăiește în felul
său propriile sărbători”, iar poeta își trăiește, prin fiecare
poem, sărbătoarea cuvântului „pe care-l ascultăm respirând odată
cu noi”. Și, evident, de la această sărbătoare, nu lipsește nici
Dumnezeu, care „își face promenada dintre lumi, citind poeme”.
S-ar mai putea spune multe despre poezia Danielei Marchetti.
Cert este că Radu Ulmeanu nu se înșală, iar cititorii vor
descoperi versuri de o excelentă calitate.
-
