« Revista ASLRQ
Elena Buică - Bucuriile sărbătorilor de iarnă
 
    Vin sărbătorile de iarnă şi ca în fiecare an, din orizontul larg al literaturii, mă întorc cu fidelitate şi iarăşi pun cuvântul la lucru în slujba lor, căci statornicia în scris are întotdeauna un cuvânt de spus. Bucuria acestor sărbători nu se estompează nici chiar dacă, tocmai în această perioadă, mai adaug încă patru ani peste cei 80 împliniţi. Există un anume fel de tinereţe şi la această vârstă, una specială în care vezi lumea învăluită în mai multă lumină, o lume mai aşezată, mai domoală, mai frumoasă, mai curată şi cu bucurii izvorâte din trăiri mai profunde. E o lume în care te reconstruieşti din partea cea mai bună a zestrei de suflet pe care ai agonisit-o de-a lungul vieţii, partea cea mai generoasă, ca apa sfinţită, căci fiecare păstrăm tainic în noi un strop de dumnezeire. Trăim bucuriile curate, departe de bucuriile întinse în mod viclean în calea noastră. Cu toţii ne bucurăm că primim în casele noastre dumnezeirea prin pruncul Iisus. Fiecare încercăm să aducem bucurie şi pace în interiorul nostru pe măsura vârstei spirituale în care ne aflăm.
    Vârsta nu estompează nimănui dorinţa de a retrăi iubirile adunate în căuşul inimii. Nu e perioadă mai iubită şi mai bine primită la orice vârstă, ca aceea a sărbătorilor de iarnă. Nu mai sunt sărbătorile aşa cum le le-am trăit noi, cei mai vârstnici, în copilăria noastră. Ne-am îndepărtat mult de scena în care eram participanţi cu trup şi suflet de copil alături de părinţii noştri şi de colectivitatea în care vieţuiam. Acum, mulţi semeni din rândul celor mai tineri nici nu au cum să ştie ceea ce ştiam noi când eram mici. Tăvălugul vieţii aduce multe schimbări şi din ce în ce se succed în ritm tot mai alert. Viaţa oamenilor a devenit tot mai încărcată de tot felul de probleme. Liniştea căminului de odinioară a fost treptat înlocuită cu încordarea de a ne menţine ritmul zorit, de parcă ne îmbrânceşte cineva nevăzut când pasul e mai domol. Actualizăm tradiţiile, dar hainele noi în care le îmbrăcăm totuşi ne vorbesc ca altădată, deşi se pare că au alt glas. Înțelepciunea anilor cerne şi discerne şi ştie unde să caute izvorul frumoaselor trăiri şi să le îmbrace în înţelesuri noi, ştie unde să caute bucuriile neştirbite. De-a lungul timpului ne schimbăm mereu, dar în esenţă suntem mereu aceiaşi.
    Neştirbită a rămas frumuseţea retrăirii în Casa Domnului a bucuriei zilei în care a fost întruchiparea divinului cu umanul, iar lumea a început să se schimbe prin Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. La fiecare 25 decembrie, Dumnezeu coboară la oameni ca aceştia să urce la El, la fiecare 25 decembrie, Iisus se naşte în lăuntrul nostru. Bucuria venirii pe lume a pruncului Iisus, este şi bucuria venirii pe lume a copiilor noştri, cu frumuseţea şi bogăţia îngerească cu care Domnul ne trimite pe pământ pe fiecare dintre noi. Nimic nu e mai frumos decât să îţi petreci sărbătorile cu cei dragi, ciocnind un păhărel de vin bun, după o sărmăluţă aburindă şi o friptură de purcel, ori caltaboş sau câte alte bunătăţi care se revarsă cu abundenţă pe masă în camera în care bradul împodobit e purtătorul darurilor încărcate de bucurii şi surprize. Colindele, slujbele la biserică, obiceiuri şi tradiţii dragi nouă şi puse la păstrare în cutele mai adânci ale inimii, au încă puterea de a trezi în noi bucurii ca odinioară şi cred că mereu va fi aşa. Întotdeauna vom sorbi frumuseţile acestor zile şi vom îmbracă cu ele amintirile care ne vin dintr-un "adânc de departe", de frică să nu se destrame ca un vis. Întotdeauna ne va rămâne înscrisă pe faţă lumina şi bucuria revărsată în noi cu multă dărnicie şi întotdeauna vom răspunde bucuroşi zâmbetului semenilor noştri care ne transmit bucuria trăirilor lor. Oricât de comercializate ni se par împodobirile magazinelor, străzilor, întregii atmosfere în care trăim, totuşi ne bucurăm şi acceptăm, deoarece cam de pe la începutul secolului al XX-lea, Crăciunul a început să capete şi o înfăţişare laică. E sărbătoarea Luminii pentru multe alte popoare cu alte religii.
    Dar trebuie să amintim, chiar şi numai în treacăt, şi alte bucurii pe care le trăim până la această mare sărbătoare. Întâmpinăm cu bucurie, lăsata secului, apoi pe Sfântul Andrei, apostolul care ne-a creştinat. Cu bucurie şi mai mare îl aşteptăm pe Moş Nicolae care lasă copiilor  dulciuri în încălţămintea pusă la intrarea în casă. Ignatul ne aminteşte de vâlvătaia paielor aprinse pentru pârjolirea porcului cu care se va umple masa de bunătăţi. Repetiţiile sunt făcute cu multă râvnă pentru colindele din ajunul Crăciunului, ba şi pentru cele următoare, căci biciul trebuie mânuit cu îndemânare la urările de Anul Nou, iar buhaiul şi căpriţa nu trebuie trecute prea uşor cu vederea. Cu mic sau mare, toată lumea întâmpină Anul Nou cu aceeaşi neştirbită speranţă într-un an care să aducă sănătate şi împlinirea dorinţelor. Aceleaşi urări le adresez şi eu românilor oriunde s-ar afla:
    Crăciun fericit, sărbători minunate şi Anul Nou, 2017, să vă aducă împlinirea dorinţelor de bine!
 
Elena Buică
Toronto, Canada

sursa: Elena Buică, 2016