Întâmplător sau nu, am cunoscut-o pe doamna Silvia Bodea Sălăjan în urma unei discuții despre Bacovia. Mai târziu, când am primit manuscrisul intitulat "Colecţionarul de oglinzi", primul meu gând m-a trimis la "Poema în oglindă" a marelui poet, la salonul lui plin de vise. Asta fiindcă poeta noastră trăieşte "într-un dom părăsit, dincolo de oglinda cuvântului", acolo unde "îngerii sunt legaţi de oameni prin oglinda nesfârşitelor rugi".

Toamnă, iarnă, durere, regrete, rătăciri, chipuri, vise, insomnii, clepsidre, toate aceste teme şi simboluri se reflectă în oglinzile unor poeme elegante, profunde şi emoţionante. Fie că sunt făurite în versuri albe sau în versuri cu rimă, poemele se ridică la pretenţiile unui priceput degustător de frumuseţe lăuntrică, având darul să atingă coarda sensibilă a celor care caută simplitatea ca pe o ultimă complexitate. Până la urmă, cititorii reprezintă cele mai importante oglinzi ale unui poet, ei sunt cei care, prin dragostea lor, înveşnicesc: "chipul care mai poartă zăpada care n-a fost ninsă".

O carte ce merită o atenţie deosebită fiindcă, mai presus de toate, "e viața mea-n oglinda unei clipe din care eu lipsesc".

Sursa: Ionuţ Caragea, 2020