« Revista ASLRQ
 
Virginia Mateiaş - Poeme
 
 
La Gitane

La Gitane, cafeneaua din colt,
Sosesc pe ´nserat
Ultimii Batrani ai orasului.
PE caldaram
Copacii isi leapada gandurile-n straturi
Iar tigancile focoase
Se pitesc in tablouri.
A venit timpul
Cand
Nimeni nu se mai aseaza
PE scaunul din fata .
Batranii Orasului isi
Rasucesc incet amintirile
In trabuce Mari, rotunde ca pamantul
Si un foc de niciunde
Le imbratiseaza.
Rosu cat e de rosu!
La colt ambulanta
Un clinchet de tambour
Si-o voce
The Next!
E ziua din an cand copacii se leapada de ganduri!


Tatăl meu din ceruri

Tatăl meu din ceruri
Tatăl meu din pământ
Între viață și moarte vreau să știu:
A CUI sunt ?

Naște frica în mine
Nopți rotunde și grele
Doar iubirea mă ține
În lumină de stele.

Ca un lanț neîntrerupt ce mă leagă de tine
Cu spirale de oase, cu tristeți de mormânt
Tatăl meu din urmă, tatăl meu din pământ!

Ca un fir de lumină ce mă cheamă în soare
Mă desparte de lut
Tatăl meu din ceruri, tatăl meu din cuvânt...

Între viață și moarte vreau să știu

A cui sunt ?


Mamei mele care pleacă

Istoria mea personală e legată de roţi: de tren, de maşini, avioane
Şi de bagage inutile ca durerea, neliniştea şi spaima.
Ah, glasul Căruciorului împins de mama când venea de la piaţă!
Doar zgomotul lui suna ghiduş: tic tac tic tac! 

Ceasuri nevăzute, perfid deghizate în roţi
mâncând asfaltul, aerul sau colbul din drumuri.
Mâncând măruntaiele din noi!

Unde să caut zâmbetul pierdut al mamei mele ?
Memorie subţiată, imagini suprapuse, amintiri mincinoase...
Peste păsările cerului plouă culorile asfinţitului !

Vântul ce cântă printre spice de grâu inăbuşă tic–tacul.
Copilul strânge la piept cartea.
El fuge visând şamani şi munţi stâncoşi
El fuge visând să conducă armate.
Orice copil e un cuceritor ce-şi piteşte dorinţele-n nori
Apoi se-ntoarce obosit acasă
unde mereu il aşteaptă MAMA!.

Tic,tac,tic-tac istoria mea personală e legată de roţi de ambulanţă
Mama are acum mâna unui copil şi albii de râuri pe faţă
Tic-tac, tic-tac, tic-tac dispărut pentru totdeauna este
Glasul Căruciorului de Piaţă!

 

Sursa: Virginia Mateiaş, 2018