Biografie


 

Veronica Pavel Lerner s-a născut la Bucureşti. A emigrat în Canada în 1982, la Montreal, iar în 1997 se mutǎ la Toronto, unde îşi desfǎşoarǎ în prezent activitatea de om de ştiinţǎ, editor, poet şi eseist.  
 
Studii
Univ. Bucureşti, Facultatea de Chimie. Cursuri de limba engleză la Univ. McGill (Montreal).  

Activităţi ştiintifice
Activităţi ştiinţifice în  România  şi Canada, “Canadian Expert in Analytical instrumentation in Gas Chromatography", “Chair person” în comisiile guvernamentale canadiene de specialitate.   

Activitate publicistică, editorială şi artistică în România, Canada, SUA 
- redactor la  "Observatorul" din Toronto, premiată de Guvernul Canadei în 2008 si 2014 pentru promovarea culturii Româneşti în Canada; membră a cenaclului de pe lângă această publicaţie.
- jurnalist acreditat la TIFF (Toronto International Film Festival)  
- membră a MWG (Mississauga  Writers Group), Canada
- secretar general al asociaţiei W.A.R.M. (World Association of Romanian Mass-Media)
- colaborator la publicaţii din Canada, SUA, România: "Target 01", "Melos" (revista Uniunii Compozitorilor din România), “Vatra Veche”, “Signet”, “Singur”, "LaPunkt" (România),  “Observatorul”, “Agenda Canadiană”, “Noi Românii”, “Semnalul”, "Candela de Montreal (Canada)", “Radio Metafora” (SUA), ş.a. 
- membră în juriul publicului la CIMM 2010 (Concours Intenational de Musique de Montréal), secţia vioară
- editor şi / sau administrator pe site-uri literare în limba română. 
 
Activităţi literare
Cărţi în România
"Miniaturi de dincolo de Ocean", Ed. Arhaeus, Buc. 2000 (proza scurta)
“Gânduri printre rânduri", Ed. Arhaeus, Buc, 2001 (Proza scurta, poezii)
"Binecuvântatul prezent", Ed. Pallas Athena, Focşani, 2006 (poezii)

Cărţi în Canada
“Talking the world over”, Cranberry Tree Press, Canada, 2001 (short stories)
 “Smiles in the Mirror”, Cranberry Tree Press, Canada, 2002 (short stories, poems)
 
Antologii şi Enciclopedii:
Autor de sonete în “Antologia Sonetului Românesc” de Radu Cârneci, editura Muzeul Literaturii Române 2008
Autor de poezii în Antologia cenaclului Lirei 21 “A treia Carte”, Editura Art Book, 2012
Autor de poezii în “Antologiile Confluenţe Lirice”, din 2013, 2013, 2014, Editura PIM
Autor de proză în “La confluenţă de gânduri - Antologie de proză”, Editura PIM 2013
Autor de proză în volumul “N. Steinhardt-cu timp şi fără timp”, ediţie îngrijită de N. Băciuţ, Editura Nico 2012
Fişă personală în “Enciclopedia personalităţilor Feminine din România” de George-Marcu şi Rodica Ilinca, Editura Meronia 2012.
Autor de poezie şi proză în limba engleză in antologia "Word Fest" a grupului de scriitori MWG din Canada, 2014

Fotografii reprezentative:

 

 

Veronica Pavel Lerner - Poezii

 
 
pajul poeţilor

intru în scenă
decor de cuvinte
rolul meu e mut
aduc o tavă
îngenunchez în faţa poeţilor
întind fiecăruia tava
şi aştept
tremur
poeţii îmi aruncă
prisosul de cuvinte
din poezia lor
firimtituri de lumină
pe tavă
ies din scenă
duc in culise resturile
şi în tăcere mă pregătesc
pentru următoarea intrare
 

între maluri de ocean
(poetului td)

respiram pe malul cuvântului dintâi
dar atunci nu ştiam
ce umbră îmi va sufoca timpul
şi mă va trimite
pe malul celălalt
de unde nimic nu se aude
nimic nu se vede
nimic nu se vorbeşte
ca dincolo

nu ştiam că zeii au pus de-atunci la cale
să-mi taie respiraţia
iar din sunetele vocii mele
să rămână doar tăcerea

mi se-ntâmplă uneori
ca privind cu inima
spre malul lăsat în urmă
să regăsesc pierdutele graiuri
zeii care mi-au tăiat respiraţia
au uneori remuşcări
şi atunci se întâmplă minunea

ajung la mine cuvintele
scrise de poetul de dincolo
nu mai ştiu sigur
glasul sau oceanul a dispărut

“între cele două respiraţii
se joacă un copil”

încheie poetul cuvântarea

şi pentru o secundă respir din nou
tăcerea mea nu plânge
iar malurile oceanului
sunt unul şi acelaşi

malul cuvântului dintâi
 

Plimbare prin Grădina “Confluenţe”

mă plimb dimineţile
răcoare de crengi din care
cuvinte frunze se-nvârtesc
precum ultima iarnă a poeţilor

în noua epidemie de toamnă
un păianjen îşi toarce firul
lângă recele din fântână

de-alungul potecii
statui albe şi negre adună pasari
vinovate de înaltul cerului

un poet se joacă de-a v-aţi ascunselea
altul caută în pietre carnea
cineva a coborât din tren
cu borcanul plin de flori de câmp
un cal alb deseneaza cercuri
pe nisip

Ofelia şi Amelly sirene
lângă salcie
copac cu multi fraţi
raze din acelaşi trunchi

Saşa cu Mişa salută poeţii argeşeni
în miresme de cuişoare
mere coapte miere de salcâm
şi chimono de crizanteme

o poetă ţine mâinile cruce pe piept
alta acoperă nisipul cu urme
vântul i-a uscat buzele
cum mie vorbele
dintr-un dialog ca pretext

lângă Niagara pentru că îi e frică să îmbătrânească
cineva îl învaţă pe un preot adobe

intru în casă
lângă veioza cu Betty Boop
pe abajurul pictat
portetele vorbesc de pe tapet
Walter Gieseking atinge Mozart
cum ceara din patefon

muzica poeţilor
ruga mea
de fiecare seară
 

Sonetul zădărniciei

Când semenul nu-i fi’nţă, ci robot
Şi când sublimul cu noroi e uns
Doar pietre-mi cad pe suflet. Şi în tot
Ce îmi doresc în semeni pe ascuns.
Pustiu mi-aduce vorba în zadar
Ce i-o arunc destinului. Să-i cer
Simţire? Sau miracol? Sau vreun dar?
Învinsă, plec să îmi găsesc reper
În visul despre lumea mea din gând
Unde roboţii-s oameni şi, firesc,
Din goana după timp îi văd doar când
Se mai opresc o clipă şi…iubesc.

În lumea invadată de maşini
Vom fi, deşi-mpreună, doar străini.
 

Sonetul meu de azi

Mi-e trupul iarnă, sufletul zapadă
Dar nesupusă lor, eu încă lupt;
Privesc planeta şi aştept să-mi cadă
Un cerc de soare peste versu-mi rupt.
De spaime fug şi de stihii, când pline
Sunt de-ntuneric orele din zi,
Rotesc o cheie-n ceasul vechi din mine
Şi îl aduc la timpul celor vii.
Cu unghia pe sticla îngheţată
Azi mai sculptez din suflu-mi obosit
Fără-nceput, final şi fără dată
Sonete despre zei şi infinit.

Când gându-mi se rostogoleşte-n ieri,
De mâine mă agăţ, cu noi puteri.
 

Sonet (in memoriam J.)

Erai o floare mândră-ntre femei
Când ai zburat spre fiu şi spre nepoţi
Cu gândul te-am codus până la ei
Şi-apoi, de aici, te aşteptam noi toţi.

Trăiai intens şi-n viaţă orice greu
Îl biruiai mereu cu noi puteri
Venite parcă de la Dumnezeu
Să te-ntărească azi mai mult ca ieri.

Iar eu, cu neputinţa mea din trup
Îţi admiram fiinţa ta şi-n gând
Mi-erai prezentă şi vroiam să rup
Tăcerile-mi bolnave când şi când.

Un fulger însă te-a răpit. Eşti fum
Şi-n lacrimi ne-ai lasat pe toţi pe drum…
 

Nu-mi ucide primăvara

Nu mi-o ucide azi şi n-o zădărnici
Cu spaima unui timp necruţător pe când
În jocul meu nebun cu păsările-n rând
Mă lepăd de-ntuneric şi de albul gri.

Iar dacă te supui zadarnicului gând
În noaptea care-n vremuri bune era zi,
Prin aminitiri-himere nu mai poposi,
Doar umple-ţi sufletul de muguri azi flămând.

Nu te uita la jarul din poveşti. E stins,
Iar vieţile-s deja trecute împrejur.
Angoasa dintre vremuri lăsă-mă să-ţi fur

Cu un arcuş vrăjit pe coarda lumii-întins
Ce, mânuit de-un lăutar fără cusur,
Repetă ruga: forţa ta-i de neînvins!

 

 

 

 

 

 


Le silence des oiseaux

Les oiseaux au Canada
Attendent le printemps
Sans chanter
Et leur silence
M’intrigue….

J’écoute parmi les arbres gris,
Dans ma tristesse je trouve l’abri…

Les oiseaux au Canada
N’ont pas lu Prévert,
Donc ils ne viendront pas
Dans une cage dessinée
Et surtout, ils ne chanteront pas!

Je rêve de l’herbe, mais tout est glace!
La neige qui tombe sans fin m’agace….

Les oiseaux au Canada
Attendent le printemps en silence.
Mais si leur chant je l’exigeais,
Comme je le fais,
Leur voix pourrait même devenir une danse!

Je vous attends sous les érables, à leurs pieds,
Que vous veniez, que vous chantiez!

Aujourd’hui, pourtant, pas de murmure.
Est-il au Canada l’hiver toujours?
 

Pleurs blancs

Ils coulent des pleurs sur mon écran
Le son tout bas
Ici et là
Douleurs en blanc...

Finie musique d'un rêve d'été,
Désirs qui bougent,
Soleil jaune-rouge,
Histoire passée...
L'érable brun se tombe en feuilles,
Ciel noir autour,
Lui sans amour,
Elle sans accueil...

Le son tout bas, douleurs en blanc Se glissent et pleurent
Des nuits, des heures
Sur mon écran.....
 

Larmes en bleu

Mon ciel si bleu
Si clair,
Mon seul aveu
Amère.

Lorsque l’orage
S’avance,
De l’âme otage
Silence.

Amour, une pierre
Si blême
Lancée dans l’air
Bohème.
Aujourd’hui
Paroles
Vers l’infini
S’envolent

Comme un adieu
Par terre
Des larmes en bleu
D’hiver…
 

Le Matin / Le Midi / Le Soir
(Sur les trois symphonies de Haydn)

Quand le soleil viendra à ta fenêtre,
Te réveiller, lumière en plein,
Tu choisiras, pour ton bien-être,
La symphonie de Haydn « Le matin ».

Et puis, plus tard dans la journée,
En relisant des manuscrits,
Tu trouveras pour t'amuser
Un autre Haydn, « Le Midi »

Enfin, avant de t'endormir
Quand tu diras, tout bas, « au-revoir »,
Viendront de près pour t'accueillir
Les sons de symphonie « Le Soir ».

Comme ça ton temps sera rempli
Avec les sons d'une belle musique,
En souvenir d'un grand pays
Et de l'amie lointaine, Véronique.