« Revista ASLRQ
 
Mioara Băluță - Poezii


***
pielea tare. ochii vii. carnea amară.
suntem la fel: pești mari în visele noastre
cunoaștem aproape toate adâncimile
și tot ce ține de suprafață.

înconjurăm momeala.
ne jucăm cu ea.

doar cei mici prind cârligul
de mai multe ori și tot ei
sunt aruncați înapoi
să mai crească.

se întunecă și orașul își clatină luminile:
un pescar flămând
pe o barcă mică.

noi rămânem cu ochii deschiși.
nemișcați.
protejăm de durere cârligul încarnat.


***
i-am spus gravitație
pentru că nimeni și nimic
nu i se putea împotrivi.
acolo
înăuntru
se aduna toată greutatea.
tot echilibrul.
nu i se vedea marginea.
nici centrul.
doar în serile cu lună
un sunet ca o mișcare ruginită de lanț
se ridica din adâncuri. o respirație
înăbușită care încerca să atingă
limitele nebănuite ale întregului.


***
când circul va pleca
în urmă vor rămâne cercuri
de iarbă zdrobită.
vântul va goli aerul de confetti
destrămând răsuflarea animalului
liber niciodată.
(atâtea generații de arlechini
i-au acoperit retragerea
încât
niciun țipăt nu ar mai putea
să facă zgomot
în visul cuiva)
dar circul va pleca
hohotele de râs se vor evapora
în depărtare. oamenii
privindu-se
vor imita clownii
mișcările dresorilor.
cu gesturi stângace
vor crede
că spun totul chiar dacă
nimeni nu va auzi nimic.
în interior cuvintele
vor vorbi o limbă ciudată.


***
uneori se face noapte și târziu în poezii.
uleiuri negre plutesc pe apa lor
să nu-ți pară rău.
în lumea exterioară
sunt șerpi și fructe atârnate de copaci,
oameni cu arme ciudate
care țintesc direct spre inimă
și ape întinse care îi înghit
pe cei mari și pe cei mici

uneori toate sunt mototolite
hârtia însemnată cu pixul
câinele pe care nu l-ai mângâiat
omul fără adăpost de la semafor
trupul meu seara în poziție fetală
hainele lăsate pe podea înainte de baie
fluturii din cocon poetul
și încercarea lui de a opri
sângele care curge
ochii noștri plini de gropi
în care se ascund mormintele vieților trecute.
un întuneric unde nu sunt lumini nici lămpi.
nici fulgere. în afară de unele
și rarele potriviri de cuvinte.


***
nimeni nu este de vină
că grădina se ofilește
că îngheață bălțile
că orașul este întunecat
că va fi și mai rău în continuare
nimeni nu este de vină
și nimeni nu se bucură pentru noi
nici dacă am fi mai fericiți.
 

Sursa: Mioara Băluţă, 7 dec. 2021