« Revista ASLRQ
 
Viorel Bîrțu-Pîrăianu - Rătăciri

Rătăciri

există undeva un om
între noapte și zi
rătăcind între cele patru anotimpuri
uneori scria
pentru a-și liniști spiritul
în palme aduna clipele trecerii
încercând să se obișnuiască cu veșnicia


Linii

e toamnă, e târziu și mi-e frig
beau un pahar negru de vin
un singur pahar sau două
sau poate nouă
e lună nouă, nu...
în creier vin
idei în ceață
sau invers
ce contează, sunt bete
pierdut sunt în ceață
să beau
să vin, contează...
pe masă aștern linii confuze conturând idei difuze
ieri am atins aripa timpului
plângea,
cerea o viață
pierdut în ceață
caut un pahar spart de viață


Rugă

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii să văd necuprinsul


Viziuni

mă înspăimântase ecoul liniștii dintre noi
rătăceam bezmetic prin păienjenișul gândurilor
uneori desfăceam brațele să cuprind necuprinsul
timpul s-a scurs
doar o clipă a rămas în odaie
plouase în cer, în mine dureri
cămăși ale singurătății
tu surâdeai
lumina îți îmbrăca umărul gol
foșneau gânduri între noi,
mâinile atingeri line între tainice suspine
uneori ne sărutam
credeai că eu...
eu te iubeam
într-o viziune neașteptată a sentimentelor
nemuritor în lacul de pe cer


Aripi frânte

ai întrebat odată sufletul
nemângâierea este mai mare decât nemărginirea
s-a așezat pe marginea cerului și a plâns
obosită, de dureri, de tăceri
într-o zi inima ta s-a oprit
ți-era sufletul drum neumblat, de nimeni cercetat
o eternă zbatere către nicăieri
erai curcubeul ce zbura printre gene spre infinit
nu l-ai găsit
astăzi te regăsesc în tăceri adânci
plângi cu ochii triști printre aștri
un copil firav al inocenței
alta și mereu aceeași
un înger cu aripi frânte în ceata lui Dumnezeu



 

Sursa: Viorel Bîrțu-Pîrăianu, 2021