« Revista ASLRQ
 
Aura Creițaru - Dans interior


Dans interior

Sub pleoape întredeschise
plafon incolor. Retina
redesenează cu vise
un peisaj în verde
și-albastru pe-alocuri
cerul pătat cu frunzele lui indecise
valsează la stânga-la dreapta
tangaj sub adiere de vară –
sub seară: dincotro, oare
să-și cheme nori în plimbare?
La dreapta-la stânga-la dreapta...
tangaj
trunchiuri de arbori
se clatină ritmic
la stânga-la dreapta, nimic
doar balans în hamac
leagănă nud peisaj suspendat
de copaci animați...
în timp ce mă pierd în interior
sedusă de peisajul color
Sub pleoapele-mi întredeschise
leagăn de vise:
copilărie-ntre dans și balans...

14 august 2021


Oglinda translucidă

În unda râului
îmi văd dârele imanenței fluide
imagini bizare dansează în oglinda curgătoare
transparentă până la pietre cu nume mitice
Privirea se lasă prinsă în clipocitul
ce tresaltă particule atât cât nici val nu e,
doar blânde atingeri ireale
împlinindu-și menirea de apă vie
mă îmbie cu arome de busuioc de grădină
Îngenunchez: cu mâinile căuș
beau din răcoarea clară purtând culori rupte
din flori de pădure – ca în scăldătoarea de botez,
și se revarsă peste față și bărbie șiroaie peste trup
tălpile-mi încă au praf străin de meteorit
amintind cărări pelegrine. Cine sunt eu?
De pe celălalt mal strigătul căprioarei
mă ademenește rugător mă trezește
să trec râul în ajutor. Firișoare cenușii
de umbre absorbite de aburii dimineții
urcă spiral pe nori înspre violet
după ce mi-au curățat discret
toxinele neputințelor în aval

1 august 2021


Stăpânul memoriei

După noi, rămâne memoria –
un fel de undă a sufletului
și nemurire a oaselor
O parte din ea va urca în eter
la care se vor conecta
condeie iubitoare
or celule fotovoltaice...
Cealaltă parte
va merge sub pământ, de unde
oasele vor inscripționa pe cruci
numele străbunicilor
Dar dacă va fi deshumată și
datată cu carbon doisprezece
oare, se va afla ce a mai rămas
din partea de cer a undei sacre –
până la ultima literă de pe hardul cerebral,
se va vorbi despre vreo suferință
şi câte ceva se va scrie din ce am iubit pe pământ...?
Dar cine este stăpânul memoriei ancestrale
În care cuvântul e suveran de la început?!

26 iulie 2021


Femeia contiguă

Are gânduri diafane
calculând tresăriri molcome în fiecare
iluzie pierdută
Are contururi line
unduioase
vorbe duioase
creionate de artistul divin

Are pântece perfect
zămislind în gând mai întâi proiectul
între pământ și cer
pe când o ambarcațiune o plimbă
ca pe un giuvaer
într-o sofa plutitoare
între dorință și crez
pentru contiguitate
interstelară
Bunăoară
o misivă trimite cifrul uimitor
femeia contiguă devine iubita perfectă
prin mesajul îngerului vestitor

23 iunie 2021


Semn

Cu bărbia sprijinită în palma stângă
copila privea scurgerea nisipului
risipit printre degetele timpului
în clepsidra docilă fără să se plângă

Resimte memoria umedă a siliciului
a gândului întors ce urma să se frângă,
pe noptiera vieții trec clipele pe lângă
visul ce urma bunul plac al supliciului

Timpul alerga ascuns în cristale
să prindă refluxul din legi universale
ce vor fi, prin falange, apoi transcriptibile

Clepsidrele măsoară vieți previzibile
balansând între două jumătăți cerebrale
până la semnul unei mâini invizibile

21 iulie 2021

Sursa: Aura Creiţaru, 2021