« Revista ASLRQ
Adrian Botez - Poezii
 
 
ARGUMENTATUL REFUZ
             
nu – n-am nevoie de
şerpii grădinii palatului: minunea
luminii e-n crâng – aici e
rază de sfinţi şi-ostoire-a agheasmelor
rugii
 
dincolo – doar
podoaba otrăvii – liniştea
vântului şi osteneala-arzătoare a
valurilor
 
mâinile morţii – gălbui şi bătrâne
s-aşază-ostenite pe
catifeaua mincinoasă-a
coroanei: eu nu
vreau decât a sorbire adânc
visul păsărilor
 
o singură săgeată
slobod – şi ea – cuminte
se-nfige în
mintea de preţ a
cobolzilor: hodina gândului
aşterne-n lume sărbătoare-a-nţelepţilor
crai
 
magii mei – cu mânurile spălate-n
văzduhuri – sunt pregătiţi pentru
stea
 
 
TĂCERE
 
bat clopotele pe sub
noapte: e-atâta zarvă în
toiul tăcerii
cineva tocmai a terminat de spus fascinanta
poveste
 
 
SONETUL AŞTEPTĂRII
 
trecând din viaţă înapoi în vânt
îmi pritoceşte luna ultimul cuvânt
îngenunchez pe-o rază şi suspin
aştept cămilele să-mi spună când să vin
 
atâta linişte vuieşte printre spini
drumeţule – aici te speli de vini
luceşte gândul drept şi zori se-ngână
din loc în loc îmi cântă câte-o zână
 
lumină din lumină rai cu rai
cerşind mereu pentru oglindă strai
pe cavalerii negri i-am gonit
 
şi peste lumi de stele-am stăpânit
...nu mă trezi nu-mi spune c-am ajuns:
din mirul lămpii mi s-a dat răspuns...
 

Sursa: Adrian Botez, 1 iulie 2015