« Revista ASLRQ
Adrian Erbiceanu - Curriculum Vitae
 

Intraţi în spaţiul care se dilată,
pe un culoar profund, învârtejit
pe-o scară printre vise spiralată,
pe care ne-nvârtim la nesfârşit,

ne confesăm – umilă jucărie –
ca martori ai supremului secret
ce ne împinge spre zădărnicie,
pierduţi între plăcere şi regret;

bolim de teamă, cârmuiţi anume
spre treptele deschise arbitrar,
pe scara-n care-a prins să ne consume
înaltul înţeles originar;

fugim de şansa unică de-a crede
că un sfârşit e doar un început,
învăluiţi în teama ce precede
descinderea pe-un ţărm necunoscut;

şi sucombăm când dăm a înţelege
că spaţiul nostru strâmt e alterat
de-aceeaşi forţă-n stare să dezlege
încurcătura-n care... am intrat...

 

Sursa: Adrian Erbiceanu, 29 aprilie 2015