« Revista ASLRQ
Florin Dragu - Esenţa existenţei umane

 

Viaţa

         
        Viaţa a existat şi va exista în infinitul care ne înconjoară  pentru totdeauna peste tot, ia doar diverse forme materiale  când există condiţii prielnice, evoluează şi se stinge, apare şi dispare ca formă materială tot mereu.
Doar sufletele rămân în urma noastră şi împlinesc energia divină vie infinită şi eternă din care fac parte.
Este simplu şi nu trebuie să fugim de noi înşine şi să ne închidem mintea, trebuie să avem puterea să ne înţelegem.
Dacă ni se par prea vaste problemele universului din care facem parte ne înşelăm şi ne condamnăm la singurătate.
Sufletul nostru este energie vie pură.
Asta este Dumnezeu, energie vie de o puritate şi o densitate desăvârşită ce umple infinitul care ne înconjoară şi este forma de viaţă supremă.
Nu poate fi văzut cu ochiul liber şi nici altfel decât dacă se vrea aşa cum nu putem înţelege.
Încercaţi să vă depăşiţi reticenţele din trecut pentru că a vorbi despre Dumnezeu care există şi este această energie divină vie trebuie privit ca o normalitate şi nu are nici o legătură cu religia, ştiinţa sau orice altceva ci pur şi simplu ţine de viaţa noastră şi atât.
Oamenii au încercat de-a lungul timpului să-şi explice problemele de existenţă însă nimeni nu şi-a închipuit că totul este atât de simplu şi că tot infinitul care ne înconjoară este plin cu energia divină vie ce ne guvernează existenţa şi creează totul.
Dacă delfinul ar avea credinţă l-ar vedea pe Dumnezeu ca pe un delfin, la fel şi elefantul sau orice altă fiinţă cât de cât evoluată şi nici omul nu poate vedea altfel.
Ceea ce numim noi Dumnezeu este această energie divină vie şi pură care dă viaţă peste tot în universurile fără sfârşit şi care creează totul.
Este bine să conştientizăm că energia divină vie este în noi prin acest suflet de care tot vorbim, pe care-l simţim de obicei ca un ghem în jurul inimii şi ne dă semne că există atunci când din noi pleacă dragoste, care este infinit şi-l purtăm până la sfârşit.
Sufletul nostru este o fereastră ce se mişcă prin energia divină vie infinită cu care face legătura şi tot ce are viaţă în univers are aşa o legătură cu energia divină vie.
La noi se află în inimă, pe acolo primim energia cu care trăim iar când inima se opreşte încetăm existenţa fizică.
Inima, motorul fiinţei noastre, funcţionează cu energie vie fără de care acei muşchi care se tot contractă nu ar putea realiza mişcarea lor cât trăim.
Mâncarea şi lichidele pe care le consumăm nu produc energie iar orice mişcare înseamnă consum de energie.
Mâncarea şi lichidele întreţin doar reacţiile chimice la nivel celular şi ajută la refacerea structurală a organismului însă prin suflet – fereastra din inimă primim energia care ne încarcă tot corpul şi fiecare celulă a organismului nostru există cu energie vie.
Este nevoie să fim conştienţi că trăind în dragoste şi bunătate, aşa cum este energia divină vie care ne-a creat, fereastra din inimă se deschide din ce în ce mai mult şi organismul nostru se încarcă cu mai multă energie vie, acea aură a corpului.
Când facem rău şi trăim în răutate fereastra se strânge cât un punct şi ne pedepsim singuri adunând boli şi trăind ca nişte semiroboţi.
La fel se află şi la celelalte fiinţe iar la plante fereastra se deschide în sămânţă când există condiţii prielnice şi rămâne undeva la baza rădăcinii.
Dumnezeu este simplu în toate, la fel ar trebui să fie şi viaţa noastră simplă şi frumoasă.
Sufletul nostru este numai dragoste şi bunătate şi simte dragostea şi suferinţa, atât.
Dragostea şi suferinţa sunt surori gemene şi numai cine învaţă să primească suferinţa cu bunătate va înţelege dragostea cu adevărat.
Adevărata măsură a dragostei este suferinţa, asta pentru că dragostea din suflet este greu de perceput şi înţeles şi din păcate abia când este distrusă şi înlocuită cu suferinţa îi înţelegem valoarea şi măreţia.
De acolo din suflet vine tot ce este bun si frumos pentru că energia divină vie este plină cu toate cunoştinţele infinitului şi trăieşte prin noi, prin toate fiinţele şi prin natura care ne înconjoară.
Chiar dacă nu ne place să vorbim despre dragoste la modul conştient o să vedeţi că va trebui să înţelegem în alt fel acest termen deosebit de important în viaţa noastră, asta pentru că dragostea aparţine sufletului şi trebuie tratată cu maximă seriozitate.
Mintea noastră este un program susţinut de creier care a evoluat în timp foarte îndelungat şi este aceea care face legătura cu sufletul.
Această minte pe care o avem nu este necesar să o folosim sută la sută sau să fim supradotaţi, este suficient să fie limpede şi pătrunzătoare şi să avem credinţă pură şi măreaţă în suflet şi atunci putem avea acces la sufletul nostru unde găsim absolut totul.
Nu putem exista fără suflet pentru că energia pe care o consumăm cu organismul nostru vine de acolo, nu avem vreo baterie cu noi şi orice fiinţă vie şi nu numai îşi ia energia din energia divină vie.
Fiecare celulă a organismului nostru există cu energie din energia divină vie iar creierul nostru este cel mai mare consumator de energie vie.
Mintea face legătura cu sufletul însă din necunoaştere ajungem de cele mai multe ori ca acţiunile noastre să fie guvernate doar de mintea noastră fără perfecţiune aş spune chiar virusată de foarte multe ori mai mult sau mai puţin.
Rămânem din păcate mai mereu legaţi ca de un fir de aţă de sufletul nostru.
Niciodată omul nu va putea crea o maşină cu sentimente pentru că noi existăm cu energie divină vie care ne aduce aceste beneficii unice de a putea simţi ce este viaţa şi de a dezvolta sentimente.
Cine are o legătură puternică a minţii cu sufletul şi reuşeşte  pe parcurs să şi-o îmbunătăţească ajunge să-şi depăşească condiţia permanent, se ridică cu adevărat pe o treaptă superioară de cunoaştere şi înţelegere şi va trăi pe alte coordonate la un nivel de conştienţă şi fericire interioară  greu de înţeles pentru majoritatea oamenilor.
Totul este energie în infinit şi toate universurile care apar ca formă de energie vizibilă nouă sunt create de energia divină vie.
Orice formă materială este energie apărută după anumite reguli din energia divină vie iar ştiinţa a făcut să mai înţelegem câte ceva din ceea ce ne înconjoară şi o să tot descoperim din regulile universului însă a şti ce e viaţa este esenţial pentru noi.
Faptul că energia divină vie trăieşte prin noi ar trebui privit ca o fericire fără egal a existenţei noastre pentru că trăim şi ajungem să simţim ce este viaţa, că avem acest privilegiu şi indiferent cât durează secunda noastră de existenţă fizică în timpul fără sfârşit al acestei energii vii creatoare este nevoie să ne înţelegem rostul şi menirea pe acest pământ.
Din păcate viaţa de acum este doar o continuă manipulare şi o luptă de interese în sens nu tocmai bun.
Aşa am dus-o noi oamenii pe acest drum greşit şi dacă ar fi  să fac o completare la această definiţie a vieţii cam dură dar extrem de reală aş vrea să spun că cea mai bună manipulare este cea sfântă prin vorbe bune şi fapte bune făcute din suflet, abia atunci interesele noastre vor deveni izvor de fericire al existenţei noastre.
Viaţa înseamnă a trăi pentru a ne împlini sufletul pe care-l purtăm în noi, este singurul care rămâne şi împlineşte energia divină vie, în rest corpul nostru şi mintea dispar odată cu încetarea existenţei fizice.
Dragostea este singura care împlineşte sufletul.
Suferinţa ne apropie de suflet însă dragostea este aceea care desăvârşeşte apropierea şi ne face să simţim fericirea divină din interiorul nostru şi să înţelegem toate beneficiile energiei divine vii cu puteri fără limită.
În sufletul nostru totul este perfect şi când vezi acolo simţi infinitul, te cuprinde în dragoste şi bunătate, transmite încredere, putere şi cunoştinţe dar legate numai cu dragoste de tot ceea ce ne înconjoară şi îndeamnă să transmitem mai departe ca să poată veni alte cunoştinţe din urmă, să putem arăta omenirii ceea ce doreşte şi cum vrea să trăim.
Acolo nu există răutate şi nu poate ajunge decât cine are credinţă pură în suflet şi trăieşte prin fapte bune făcute din suflet.
Eu nu dezvolt aici teorii şi nici închipuiri, ce am trăit este cât se poate de real şi sper să fie destui cei care mă vor înţelege astfel încât să limpezim împreună problemele care sunt încă neînţelese şi ne fac viaţa grea de cele mai multe ori.
Faptele bune făcute din interes se trec la capitolul afaceri.
Nu vă fie teamă că ajungem la religie, nu-mi doresc aşa ceva şi nici nu este bine.
Dacă vă uitaţi în jurul nostru bisericile se înmulţesc iar răutatea oamenilor şi faptele urâte sunt în continuă creştere.
Doresc să considerăm această carte ca fiind una mai specială pentru că nu tratăm aici nici filosofie, nici ştiinţă, nici religie şi nici altceva ci pur şi simplu este o carte de viaţă.
Dacă aveam aceste cunoştinţe încă de mic cu siguranţă trăiam altfel anii pe care i-am avut până acum, de aceea spun că încerc să fac un bine fiecăruia care are puterea să înţeleagă şi să conştientizeze cele scrise aici.
Adevărata credinţă este în sufletul nostru şi este nevoie să înţelegem viaţa altfel, să învăţăm să trăim ca oameni normali, în armonie cu noi şi cu tot ce ne înconjoară, plini de dragoste şi bunătate aşa cum este energia divină vie care
ne-a creat.
Tot ce facem din suflet este frumos şi plin de dragoste.
De acolo apar cele mai măreţe descoperiri şi tot ce este bun în viaţa noastră, mintea doar face legătura iar ce rezultă doar din mintea noastră când sufletul este lăsat deoparte este de cele mai multe ori greu de înţeles şi de obicei cu răutate.
Doar o legătură foarte puternică cu sufletul poate face ca o minte să fie devirusată, să devină cât mai curată, limpede şi frumoasă, în rest suportăm consecinţele unor minţi bolnave şi întunecate care produc mult rău.
Energia divină vie există în noi dar ne lasă să ne alegem singuri drumul, să trăim după cum avem puterea de cunoaştere şi înţelegere şi are răbdare în timpul ei fără sfârşit să ne trezim sau să ne ducem către dispariţie singuri mai devreme decât ne este dat.
Ar fi bine să înţelegem că suntem doar o formă materială prin care energia divină vie trăieşte.
Faptele contează în viaţa noastră de zi cu zi, vorbele au valoare în artă, poezie, muzică şi o conduită umană decentă unde produc sentimente frumoase dar în nici un caz ca să ascundem urâtul din minte şi faptele rele.
Cei care pun mare preţ pe vorbe sunt aceia care vor să-şi ascundă viaţa falsă în care trăiesc şi se zbat în neputinţă.
Vorbele pot fi iertate uşor însă faptele pline de răutate făcute cu bună ştiinţă nu sunt pe placul sufletului nostru şi îl îndepărtează pe cel care le face de cunoştinţele frumoase care pot ajunge la noi din energia divină vie fără sfârşit.
Energia divină vie nu ascultă ce vorbim noi pentru că tot ce este vorbă omenească apare ca un zumzăit fără rost şi nici nu se uită la noi ce facem, doar simte viaţa pe care o ducem şi dragostea care apare în noi şi ne ştie gândurile pentru că prin gânduri comunicăm cu ea, ele sunt în interiorul nostru şi este mai mult decât suficient.
Doar oamenii au dezvoltat sisteme ultrasofisticate prin care suntem ascultaţi şi văzuţi oriunde şi oricând, ne sunt ascultate de multe ori şi gândurile şi transmise altele rele fiind bruiaţi în funcţionarea noastră, prin asta îngrădind frumuseţea existenţei umane şi evoluţia spre bine a noastră.
Vorbele sunt folosite de multe ori ca să ascundă răul şi pentru a învrăjbi oamenii între ei şi nu există om care la furie să nu spună cuvinte nepotrivite la adresa diverselor cunoştinţe, de aceea este bine să nu punem preţ prea mare pe vorbe şi doar faptele urâte sunt cele care fac rău cu adevărat, de multe ori fără putinţa de a mai putea fi îndreptate.
Nu vrem să învăţăm din greşelile trecutului când războaiele şi răutatea datorate minţilor deformate şi insuficient dezvoltate au făcut mult rău evoluţiei speciei umane şi ne afundăm din păcate tot în răutate dându-i numai altă formă şi mai hidoasă.
Au existat mulţi aşa zişi conducători de popoare care au avut probleme majore de existenţă şi minţi fără limpezime,
s-au căţărat în fruntea unor sisteme de organizare tip piramidă unde cel din vârf este ascultat până jos indiferent dacă este bun sau rău ajungând la ce ştim că s-a petrecut în trecut: războaie, crime, distrugere şi mult rău făcut oamenilor şi acestei planete.
Din păcate aceste sisteme de organizare există în continuare, cresc pe ascuns şi vor duce la distrugerea şi dispariţia speciei noastre curând pentru că se bazează pe rău, manipulare şi viaţă falsă.
Cei din vârful piramidei sunt un fel de slugi iar ceilalţi argaţi şi nu veţi vedea niciodată un om de valoare reală care doreşte să fie şef şi să comande în viaţa altcuiva.
Un om deştept, bun, cu credinţă şi dragoste în el face numai bine din suflet pe acest pământ cât trăieşte şi caută să aducă fericire, dragoste şi armonie în jurul lui iar singurul de care ascultă este sufletul din el unde există numai dragoste şi bunătate fără margini.
Cei care vor să conducă lumea prin rău, distrugere şi manipulare grotească nu-s decât oameni neputincioşi cu mintea chinuită şi fără limpezime care şi-au creat o mască de intelectuali înţelepţi.
Din păcate pe acest pământ s-a ajuns la un fel de horă a nebuniei care cuprinde din ce în ce mai mulţi oameni şi în care fiecare are frică de cineva şi trăieşte viaţa la comandă, în fals şi fără rost.
Dacă vrea cineva să conducă lumea nu are decât dar să o facă numai prin dragoste, bunătate şi fapte bune făcute din suflet altfel ne ducem către dispariţie pentru că energia divină vie este forma de viaţă supremă şi perfectă, nu va putea fi păcălită niciodată.
Ar fi bine să nu trăim o calamitate majoră pe acest pământ
ca să ne dăm seama că suntem doar trecători prin timpul fără sfârşit şi să fim ceva mai conştienţi în existenţa noastră iar cei care visează putere şi control să încerce să dea dragoste şi bunătate fără limite şi să aducă armonie deplină şi fericire pe acest pământ.
O să încerc pe cât posibil să nu critic pe careva, să nu judec pe nimeni pentru felul cum trăieşte viaţa pentru că nu am acest drept, să nu-mi fac duşmani pentru că ar fi ultima mea dorinţă şi să nu supăr pe absolut nimeni pentru că nu acesta este scopul ci acela de a aduce armonie, dragoste şi bunătate.
Suntem oameni cu toţii, mai buni sau mai răi, unici în felul nostru şi ne vom regăsi mai departe şi în ipostaze nu tocmai favorabile.
Totuşi va trebui să începem a înţelege viaţa altfel, să avem putere de înţelegere cu adevărat fără limite şi să nu ne mai supărăm aşa uşor iar cunoştinţele de aici nu pot face decât bine şi nu sunt obligatorii pentru nimeni.
Cine doreşte le înţelege şi le conştientizează într-o măsură mai mică sau mai mare, ceilalţi sunt liberi să trăiască viaţa după propria dorinţă.
Este bine să acceptăm în jur oamenii cu vorbe directe chiar dacă nu ne plac uneori dar care fac numai fapte bune decât pe cei care vorbesc frumos şi fac rău pe ascuns şi se folosesc de meşteşugul vorbelor mieroase şi minciună însă în final se păcălesc singuri.
Răul făcut se întoarce împotriva celui care îl face, întotdeauna, de cele mai multe ori fără să-şi dea seama iar binele făcut, mai ales unui om cu mintea neînţelegătoare te va ridica pe tine om bun acolo unde nu poate ajunge oricine.
Noi cu puterea noastră de înţelegere limitată încă nu putem accepta că atunci când facem rău cu bună ştiinţă ne pedepsim singuri şi mai devreme sau mai târziu răul făcut se va întoarce împotriva celui care îl face.
Aşa că aveţi mare grijă la fapte pentru că se vor răsfrânge în viaţă mai departe şi asta nu de la oameni, este o regulă a vieţii greu de înţeles pentru noi deocamdată.
Pe Iisus l-a ridicat în viaţă mama lui care a fost deosebită, cu un comportament curat şi credinţă pură în suflet însă este valabil şi inversul acestui model de viaţă.
Cine face rău cu bună ştiinţă are gânduri rele dezvoltate de o minte defectă care ajung la suflet şi nu numai că se pedepseşte singur ajungând să trăiască ca un fel de semirobot cu sufletul cât un punct şi cât să nu moară, adunând boli şi probleme de tot felul dar trimite răul făcut în viaţă şi mai departe la copiii pe care îi are şi de care este legat cu sufletul şi la cei apropiaţi care nu au nici o vină.
Nu vă grăbiţi să judecaţi pentru că nu avem dreptul să ne judecăm între noi, dacă vreţi să evaluaţi un om faceţi-o numai după fapte, lăsaţi vorbele deoparte şi atunci va apare adevărata faţă a lui.
Tot ce este bun şi frumos este bine de luat ca exemplu de viaţă normală iar oamenii care fac rău în jur să îi privim cu compasiune şi îngăduinţă.
Trebuiesc învăţaţi să trăiască pentru că au o problemă majoră de existenţă prin răutatea din mintea lor şi prin falsul cu care-şi chinuie existenţa, sunt bolnavi şi au nevoie de ajutor.
Dacă le răspundeţi cu rău şi-i arătaţi cu degetul sau le scoateţi răutatea la suprafaţă să şi-o vadă vor face şi mai mult rău pentru că mintea lor este bolnavă aşa că trataţii cu înţelegere, milă, compasiune şi nu intraţi în jocul loc cu nici un preţ pentru că le daţi importanţa pe care nu o merită.
Dacă întâlniţi o ceată de câini turbaţi şi aruncaţi cu pietre în ei îi stârniţi, vor dori să vă sfâşie şi să vă omoare aşa că mai bine ocoliţi răutatea dacă nu vreţi să vă molipsiţi sau să vă găsiţi sfârşitul.
Din inconştienţă şi slabă gândire mulţi oameni trăiesc cu o mască în societate sub care ascund un caracter mediocru pe care nu şi-l pot recunoaşte.
Şi-l ascund prin minciună ca stare de viaţă.
O existenţă chinuitoare şi greu de înţeles pentru un om normal iar ca să nu se simtă singuri şi neputincioşi îşi trag tovarăşi de drum cu forţa făcând mult rău existenţei umane în esenţa ei.
Cine ajunge să lucreze la mască îşi poate considera viaţa încheiată.
Puţini au fost în istoria omenirii cei care au îndrăznit să pătrundă tainele existenţei umane şi au încercat să-şi pună  întrebări despre univers cu profunzime şi credinţă desăvârşită.
Cred că a sosit vremea în evoluţia noastră să facem un pas important şi să începem a scoate la suprafaţă tot ce este mai bun în noi.
Să lăsăm în urmă ce a fost pentru că nu mai putem schimba nimic din ce s-a întâmplat şi să facem dovada că suntem fiinţe superioare şi demne pe acest pământ.
Buda a fost un ilustru iluminat care a existat înainte de Iisus şi a avut cutezanţa să pătrundă cu mult tainele cunoaşterii şi să depăşească limite ale înţelegerii greu de desluşit până şi în zilele noastre.
A avut o viaţă împlinită şi a făcut mult bine omenirii prin învăţăturile lui deosebite.
Iisus a avut o legătură cu sufletul atât de puternică încât se contopise cu el, de acolo îi veneau toate cunoştinţele, înţelepciunea, puterea de vindecare, de a reda viaţa,
frumuseţea faptelor şi a vorbelor.
Avea dreptate în tot ce spunea, tot ce vorbea era venit de la energia divină vie din infinitul care ne înconjoară dar oamenii nu l-au înţeles şi nici acum nu ar înţelege prea mulţi dacă ar mai exista încă o data unul ca el.
La Iisus a existat o credinţă cu adevărat pură şi măreaţă iar credinţa mamei lui care a fost o femeie deosebită în tot ce a făcut s-a suprapus peste credinţa lui şi l-a dus pe Iisus acolo unde cu greu va mai putea ajunge un alt om.
Întotdeauna vor exista semeni de-ai noştri cu mintea plină de răutate care se grăbesc să judece şi să condamne orice nu pot înţelege şi nu le este pe plac.
Pe Iisus răutatea oamenilor l-a omorât iar acum tot oamenii îl venerează şi i se închină însă dacă ar mai fi printre noi nu ar rezista nici măcar cât a rezistat atunci şi asta pentru că nu vrem să înţelegem ce este dragostea şi bunătatea cu adevărat şi doar ne prefacem că trăim, prea mulţi dintre noi.
Nu s-a salvat deşi avea puteri date de energia divină enorme şi asta pentru că însemna să oprească răul tot prin rău ori energia divină vie este numai dragoste şi bunătate fără margini şi nu poate face rău niciodată.
A primit suferinţa dar şi moartea cu bunătate aşa cum noi nu avem puterea să înţelegem în mintea noastră chinuită de răutate şi frică şi nu l-a trădat pe Dumnezeu.
Dintr-o slăbiciune omenească a încercat să le arate preoţilor că sunt pe un drum greşit iar aceştia cu răutate şi parşivism l-au dus la moarte.
Nu avem dreptul să ne judecăm între noi pentru că nici energia divină vie nu ne judecă, doar se retrage când simte răutatea, sufletul se închide cât un punct şi poate că este cea mai grea pedeapsă posibilă.
Din neînţelegere oamenii au urmat de multe ori tot felul de religii şi dogme, s-au ancorat prea mult de unele înscrisuri vechi fără să aibă cutezanţa să meargă mai departe cu cunoaşterea şi să treacă pe alte trepte superioare de existenţă.
Este nevoie să învăţăm ce este înţelegerea cu adevărat.
V-aş ruga să lăsaţi pe plan secund religiile, ştiinţa, filosofia şi tot ce înseamnă activitate umană şi încercaţi să fiţi liberi şi cu mintea pătrunzătoare ca să ne putem desprinde din capcana în care ne afundăm singuri din neputinţă.
Poate că nu vom avea niciodată puterea să cunoaştem pe deplin energia divină vie din universul infinit dar ar fi bine să încercăm să fim totuşi ceva mai înţelegători cu tot ce ne înconjoară şi să fim conştienţi că nu putem înşela ceea ce
ne-a creat, nici măcar nu este bine să ne treacă prin minte aşa ceva.
Noi în nemernicia noastră ajungem să ne vedem buricul universului fără să realizăm că suntem ca şi celelalte fiinţe, doar trecători prin timpul fără sfârşit.
Încă o dată vă rog să nu vă duceţi cu gândul la religie sau să credeţi că cineva vede existenţa noastră ca fiinţe pline de evlavie, smerite şi cu capul plecat, nu.
Este suficient să fim oameni normali şi frumoşi în comportament dar să alungăm răutatea, falsul şi faptele urâte din viaţa noastră şi să lăsăm dragostea care vine din suflet să apară cu cât mai multă putere, atât şi nimic mai mult.
Dragostea din sufletul nostru este divină, vine din toată energia divină vie care umple infinitul şi este singura care are puterea de a face orice şi în lumea noastră.
Cine crede că poate trece prin viaţă cu fapte rele şi mintea întunecată se înşeală.
Doar energia divină vie este aceea care ne poate judeca, atât în existenţa noastră fizică cât şi atunci când dăm sufletul înapoi dar o face tot cu dragoste şi bunătate într-un mod mai mult decât greu de înţeles pentru noi oamenii.
În rest noi doar ne facem rău cu mintea noastră defectă crezând că avem puterea de a judeca fără să ne cunoaştem limitele şi să fim în stare să ne evaluăm pe noi înşine.
În viaţa de zi cu zi primim fiecare în funcţie de cei cu care interacţionăm, bunătate sau răutate, fiecare dă ce poate pe acest pământ şi foarte rar se întâmplă să primim ce merităm cu adevărat de la oameni.
Viaţa înseamnă să poţi cunoaşte cele mai profunde trăiri şi sentimente izvorâte din suflet, înseamnă să-ţi împlineşti sufletul cu dragoste fără limite şi să accepţi suferinţa
cu bunătate.
Viaţa aşa cum o percepem noi a apărut ca formă materială pe acest pământ pentru că au existat condiţii prielnice şi totul a pornit de la forma unicelulară şi o natură darnică iar evoluţia a fost îndelungată până să ajungem unde suntem acum.
Este bine să conştientizăm că suntem fiinţe ca şi celelalte care ne înconjoară, nu neapărat superioare lor la toate capitolele, doar că arătăm altfel şi am ajuns să dominăm planeta.
Avem nevoie să trăim însă în armonie cu tot ce ne ţine companie şi mai ales cu natura care ne înconjoară, abia atunci viaţa va intra pe făgaşul normal.
Viaţa fără credinţă şi dragoste este un chin iar mulţi dintre noi sunt pedepsiţi fiind lăsaţi să trăiască într-un fel de întuneric.
Nu este la îndemâna oricui să înţeleagă că numai cine trăieşte împăcat în sufletul lui are parte de o fericire adevărată şi nu este nevoie să exişti fizic sute de ani ca să simţi cu adevărat ce este viaţa.
Iisus este cel care ne-a arătat asta, el a fost cel mai puternic om de pe pământ care a existat vreodată pentru că puterea adevărată vine din suflet împreună cu dragostea, credinţa şi bunătatea.
În rest oamenii slabi care cred că stăpânesc pământul se ascund în spatele banilor şi a faptelor urâte şi trec prin viaţă fără să se mai ştie ceva despre ei vreodată.
Lui Iisus i se închină încă lumea pentru dragostea şi bunătatea pe care a dat-o întregii omeniri în anii lui de existenţă, este dovada cea mai clară a ceea ce înseamnă  puterea unui om prin credinţă şi dragoste.
El ne-a arătat multe şi dacă oamenii de atunci ar fi avut puterea să-l înţeleagă existenţa noastră ar fi fost alta acum.
A fost om ca şi noi numai că a avut credinţă pură în suflet şi dragoste fără limite, fără pic de răutate, iar viaţa lui nu se poate compara nici măcar cu cea a întregii omeniri.
Chiar dacă a plecat alungat de răutatea semenilor noştri şi a trăit fizic puţin ceea ce a simţit şi trăit în acei ani este greu de descris în cuvinte.
Ar fi bine să nu-l mai învăluim în tot felul de mistere pentru că a fost om, cu părinţi mamă şi tată ca toţi semenii noştri.
Iisus a avut credinţă pură în suflet şi a fost ales de Dumnezeu, această energie divină vie care ne-a creat, ca să ne arate calea existenţei noastre şi ar fi bine să facem un efort cu adevărat conştient ca să înţelegem mai bine totul.
A început prin a face bine oamenilor vindecându-i de diverse boli şi pe parcurs sufletul i s-a deschis şi a început să transmită cunoştinţe din ce în ce mai multe şi mai valoroase.
Cu cât dădea dragoste şi bunătate mai multă cu atât era mai răsplătit de energia divină vie şi căpăta puteri mai mari.
Nu şi-a dorit să facem o religie din ce s-a întâmplat atunci şi să o ducem la rang de meserie şi afacere.
Dumnezeu nu are nici o legătură cu afacerile şi partea materială a existenţei noastre.
Iisus a avut imboldul venit de la energia divină vie, această formă de viaţă supremă, să ne transmită învăţăturile şi să ne arate că este nevoie să trăim în armonie cu divinitatea pentru a ne împlini viaţa.
Omul din necunoaştere şi dorinţă de manipulare ajunge să-l vadă pe Dumnezeu cu chip de om neînţelegând că mai există un infinit de planete cu viaţă în infinitul care ne înconjoară.
Viaţa pe care o creează energia divină vie are o diversitate de forme greu de imaginat şi dintre toate formele de viaţă doar cele care vor şti să înţeleagă armonia deplină, dragostea şi bunătatea conştient vor ajunge să cunoască viaţa cu adevărat.
Energia divină vie, pentru că ea reprezintă viaţa are grijă de planetele unde armonia, dragostea şi bunătatea guvernează şi dacă nu vom înţelege specia noastră va sfârşi curând.
Încercaţi să conştientizaţi că ne depărtăm de adevărata credinţă dacă interpunem orice altceva între Dumnezeu şi noi, asta pentru că energia divină vie este în noi secundă de secundă prin sufletul pe care-l avem şi nu trebuie să ne uităm spre cer, să ne rugăm la icoane cu chip de om sau să căutăm prin tot felul de locuri şi clădiri liniştea şi împlinirea sufletească.
Avem energia divină vie în noi şi prin gânduri comunicăm cu ea, ne trebuie doar omul potrivit cu care să ne putem împlini sufletul prin dragoste fără limite.
Să-i respectăm pe toţi cei care au făcut bine omenirii şi au avut cutezanţa să pătrundă cunoaşterea şi să devină un fel de modele pentru noi toţi.
Să le dăm recunoaşterea valorii lor în dezvoltarea umanităţii de-a lungul timpului însă avem obligaţia să rămânem realişti şi conştienţi în existenţa noastră, să nu devenim fanatici, îndoctrinaţi sau cu răutate în noi.
Cine are credinţă cu adevărat în sufletul lui nu judecă şi nu face rău vreodată cu bună ştiinţă.
Iisus nu a învăţat în şcoli şi universităţi, totul îi venea din suflet, din energia divină vie şi credeţi-mă că este extrem de adevărat tot ce spun.
Dacă şi vedea în suflet ne făcea lumină de atunci şi ne spunea ce este Dumnezeu şi cum arată dar la vremurile acelea aşa a fost să se întâmple.
Iisus se contopise cu sufletul şi putea face multe prin energia divină vie care umple infinitul şi unde suntem legaţi cu sufletele noastre cu toţii dar a fost omorât pe nedrept.
Încercaţi să vă treziţi şi nu mai faceţi aceleaşi greşeli ca în trecut.
Înţelegeţi că pe pământul acesta energia divină vie care ne-a creat şi ne face să simţim ce este viaţa doreşte să ducem o existenţă plină de dragoste şi bunătate şi tare frumos este să vezi oameni fericiţi în jur.
Numai închipuiţi-vă cum ar arăta totul pe acest pământ cu oameni lipsiţi de răutate şi probleme de vreun fel.
Să nu ne agăţăm strict de interesele personale pentru că dăm dovadă de o minte chinuită şi fără limpezime.
Să încercăm să dăm celor din jur ceea ce ne dorim noi cu adevărat şi să fim fericiţi într-o lume plină de oameni fericiţi.
Daţi dragoste şi bunătate fără limite secundă de secundă.
Răutatea este otrava din mintea umană care duce la suferinţă iar cine creează suferinţă şi judecă supără energia divină vie pentru că suferinţa se transmite sufletului, lui Dumnezeu.
În jurul lui Iisus s-a format o religie aşa cum şi în jurul altor oameni deosebiţi s-au creat alte religii dar nu asta şi-au dorit: să facem o meserie din credinţa pe care o purtăm în suflet.
Au fost deschizători de drumuri care au avut puterea divină să ne arate calea pe care trebuie să mergem în existenţa noastră.
Aş dori să începem a avea putere de înţelegere cu adevărat fără limite, să încercăm să ne schimbăm viaţa şi să nu mai judecăm pe alţii.
Dacă ceva nu vă este pe plac retrageţi-vă politicos şi încercaţi să înţelegeţi că aveţi fiecare un suflet plin de dragoste şi bunătate dat de energia divină vie care a creat totul.
Cea mai mare greşeală a omenirii este să judecăm ce nu ne este pe plac şi nu putem înţelege.
Cei care îşi justifică comportamentul şi gândirea strâmbă după aşa zisele interese personale sau de grup au o minte bolnavă şi duc o existenţă relativă chiar dacă arată bunăstare materială de cele mai multe ori.
Dragostea, bunătatea şi faptele bune făcute din suflet nu cer justificare niciodată.
Viaţa adevărată nu ar trebui să fie cu secrete de nici un fel pentru că aşa zisele secrete ascund răul care nu face decât să crească aşa că încercaţi să trăiţi viaţa la lumină, fără ascunzişuri ce maschează o viaţă falsă şi abia atunci răul va începe să dispară.
Să lăsăm libertatea de exprimare să existe cu adevărat şi să nu îngrădim omul în existenţa lui.
Să nu ne lăsăm îndoctrinaţi şi manipulaţi niciodată, să avem cutezanţă şi putere de înţelegere cu adevărat fără limite şi o minte limpede, frumoasă şi tot mereu liberă.
Numai cine are aşa o minte se poate considera om liber cu adevărat iar viaţa pe care o ducem trebuie să fie aşa cum este sufletul nostru, numai dragoste şi bunătate, în rest nu facem decât să ne depărtăm de scopul vieţii şi să ne pedepsim singuri.
Instinctul de dominaţie şi impunere cu forţa este unul preistoric şi cu tente animalice ce nu apare în viaţa omului superior care-şi doreşte să trăiască în armonie cu tot ce-l înconjoară şi nu în răutate.
Este nevoie să ne desprindem cât mai mulţi din capcana aceasta a existenţei întâmplătoare.
Viaţa are un sfârşit fizic tot mereu în universul în care trăim şi este bine să nu ne temem absolut deloc.
Atunci când îţi simţi sufletul cu adevărat şi ştii să accepţi suferinţa cu bunătate durerea fizică nu o mai percepi decât ca pe un alin şi spun asta pentru că trăim viaţa cu frică majoritatea.
Dacă ajungem la final şi ştim să încheiem împăcaţi existenţa noastră fizică energia divină vie din suflet ne mângâie prin interior şi ne face să plecăm fericiţi acolo unde ne este locul, la Dumnezeu, în această energie divină vie de unde venim.
Corpul nostru este doar o formă materială şi mintea un simplu program iar sufletul din noi este viaţa aşa că ar fi bine să nu ne mai fie frică de acel sfârşit fizic care tot va veni odată.
Sufletul nostru este viu şi ne înţelege mai bine decât am crede în gândirea noastră limitată.
Ĩnvăţaţi să faceţi numai bine pe acest pământ, să daţi dragoste şi bunătate pentru că răutatea şi faptele rele ne fac doar viaţa grea în mod inutil şi ne depărtează de energia divină vie.
Oamenii nu pot cunoaşte adevăratul sens al vieţii din păcate decât atunci când ajung să păşească pragul, când li se derulează filmul existenţei lor şi îmbrăţişează energia divină vie dar este mult prea târziu şi inutil atunci şi este păcat de tot ceea ce produce rău mintea umană pe acest pământ.
Cine confundă:           
dragostea cu iubirea,      
împlinirea sufletească cu mulţumirea materială,       
credinţa din interiorul nostru cu religia afişată,    
înţelegerea fără limite cu răutatea plină de justificări,      
faptele bune făcute din suflet cu acţiuni nefaste inventate şi
bazate de multe ori pe legi izvorâte din neputinţă, 
confundă viaţa în esenţa ei şi se duce pe drumuri pline de întuneric spre nicăieri.
Oamenii în întuneric se ţin de mână ca să nu se piardă dar nu văd pe unde merg în schimb lumina strălucitoare şi mersul solitar îi sperie şi le ia din puterea spiritului de ceată unde apariţia unui măr stricat le strică şi pe celelalte şi unde cei slabi se cuibăresc crezând că au găsit antidotul neputinţei.
Viaţa înseamnă a trăi cu sufletul.
Totul va dispare la un moment dat, absolut tot ce este în jurul nostru şi se va duce înapoi în energia divină vie.
Poate este bine să ne gândim totuşi la viaţa asta mai atent şi să încercăm să trăim mai mult cu sufletul şi mai puţin cu mintea noastră lipsită de perfecţiune.
Eu vă asigur că veţi descoperi o altă viaţă mai normală, mai frumoasă şi mai împlinită decât aţi visat vreodată.
Viaţa este un dar pentru noi, cel mai frumos dar ce trebuie preţuit tot mereu cât existăm pe acest pământ şi este nevoie să ne gândim cu toată puterea la ceea ce înseamnă viaţă.
Este aproape imposibil de înţeles de către noi oamenii viaţa aşa cum apare ea în divinitate şi în universurile fără sfârşit.
Totul este viaţă în jur, însăşi energia divină din care ne tragem este vie deşi nu există mişcare în ea şi nici timp, reprezintă forma de viaţă supremă iar ceea ce creează este o formă de viaţă complexă.
Un univers are o viaţă a lui pentru că apare, se consumă, trăieşte şi în final dispare şi se întoarce înapoi în energia divină vie.
La fel şi natura din jurul nostru, o floare trăieşte în felul ei şi este vie în existenţa ei aşa cum noi înţelegem mai greu.
Ea creşte, se hrăneşte din pământ, respiră prin frunze, ajunge la maturitate, la final îmbătrâneşte şi moare dar transmite sentimente şi dragoste cât trăieşte prin modul cum arată şi mirosul ce ne încântă, î-şi împlineşte existenţa prin dragoste.
Este o formă de viaţă frumoasă aşa cum noi înţelegem întradevăr greu şi este legată la fel ca şi noi printr-o fereastră la energia divină vie.
Nu putem înţelege cu uşurinţă decât forma de viaţă pe care o avem în rest încă nu avem capacitatea să pătrundem cunoaşterea şi înţelegerea suficient şi poate este nevoie mai mult ca oricând să încercăm să ne desprindem din negura în care ne afundăm neputincioşi.
Spun asta pentru că omenirea a ajuns la un stadiu destul de avansat şi se impune trecerea noastră pe o treaptă de evoluţie cu mult superioară.
Altfel putem merge pe un drum greşit, greu de corectat în timp şi va fi păcat de noi pentru că suntem o specie care poate să cunoască împlinirea divină.
Viaţa noastră este unică şi fiind un liant de corp - minte - suflet trecem fiecare pe acest pământ o bucată de vreme, măsurată de noi în felul nostru fără să ne dăm seama cu adevărat că de fapt corpul se duce în pământ şi mintea dispare odată cu încetarea existenţei fizice.
Sufletul nostru se desprinde de corp, practic se închide fereastra complet.
La cel care se stinge de bătrâneţe se vede asta cel mai bine, încep să se răcească mâinile şi picioarele, după aceea se răceşte capul şi omul îşi dă ultima suflare pentru că mintea pierde legătura cu sufletul şi dispare, rămâne doar zona inimii caldă şi după o zbatere scurtă a inimii se răceşte şi ea, practic energia divină vie se retrage din corp şi se închide fereastra complet.
În ultimele secunde de existenţă ale programului nostru numit minte ni se derulează filmul vieţii şi ne apar toate ca şi cum ar fi fost ieri iar dacă trăim viaţa cu curaj şi credinţă pură Dumnezeu ne mângâie prin interior ca o ultimă răsplată.
Tot ce am făcut bun şi cu dragoste din suflet rămâne în  energia divină vie, în biblioteca universală infinită iar ce am făcut rău rămâne pe pământ făcând viaţa grea în mod inutil oamenilor, celorlalte fiinţe şi mediului înconjurător.
Eu am promis că o să zâmbesc la sfârşit ca mulţumire pentru tot ceea ce mi-a fost dat să trăiesc pe acest pământ.
Nu există rai, iad sau alte invenţii omeneşti şi nici o altă  viaţă, toate sunt născociri create din neputinţă şi dorinţă de manipulare.
Asta este viaţa noastră, purtăm un suflet pe care avem menirea să-l împlinim, în rest putem trăi mult şi bine doar cu mintea noastră fără perfecţiune în viaţă falsă.
Viaţa adevărată înseamnă să-ţi împlineşti sufletul prin  dragoste şi bunătate.
Cunoaşterea, înţelegerea, dragostea şi credinţa pot rezolva trecerea pe drumul bun al existenţei noastre.
Nu ezitaţi în a gândi mult şi extrem de profund şi încercaţi  să înţelegeţi totul pentru că se poate deşi este posibil să vă ia cel puţin un an de zile ca să începeţi a simţi ce este viaţa cu adevărat.
Este nevoie să mergeţi singuri pe acest drum care este extrem de simplu în esenţa lui dar foarte dificil în acelaşi timp de conştientizat şi asta pentru că ne desprindem cumplit de greu din capcana în care ne afundăm zi de zi fără să ne dăm seama.
Va fi nevoie să recitiţi de multe ori şi să vă duceţi cu adevărat în profunzimea gândurilor mult, foarte mult, abia atunci veţi începe să descoperiţi esenţa existenţei umane şi să vă ridicaţi pe o treaptă de evoluţie la care nici nu puteţi gândi acum.
Viaţa pe pământ deocamdată este dominată de răutate şi manipulare.
Este greu de înţeles răutatea din jurul nostru, asta pentru că dragostea şi bunătatea din suflet nu dau pedepse şi nu fac rău nimănui nefiind posibil aşa ceva.
Sufletul doar se retrage când simte răutatea şi fiecare se pedepseşte singur trăind ca un fel de semirobot cu sufletul cât un punct.
Din păcate va fi din ce în ce mai greu de găsit dragoste pe pământ ea fiind înlocuită prea uşor de iubire şi confundată cu aceasta.
Sufletul nostru este viu, reprezintă forma de viaţă supremă în infinitul care ne înconjoară şi vrea să se împlinească prin dragoste, iubirea este un sentiment dezvoltat în subconştient. Deşi le folosim în vorbire ca sinonime va trebui să înţelegem diferenţa majoră dintre ele.
La fel şi teama care vine din suflet din interiorul nostru şi este de neînlăturat iar frica este un sentiment creat în subconştient de mintea noastră fără perfecţiune şi poate fi învinsă.
Averea aparţine sufletului, bogăţia ţine de partea materială.
Fericirea vine din suflet, bucuria este tot un sentiment dezvoltat în subconştient care ţine de partea materială.
Suferinţa vine din suflet, durerea este un sentiment dezvoltat în subconştient de mintea noastră.
Destinul ni-l facem singuri, soarta ne-o ştie Dumnezeu, doar El ştie când încheiem existenţa fizică.
Va trebui să înţelegem că trăim cu această dualitate variabilă în noi, că sufletul ne face să simţim ce este viaţa şi cu cât trăim în armonie mai puternică cu el viaţa noastră va fi mai împlinită şi mai frumoasă.
Sufletul nostru este viu, este forma de viaţă supremă şi perfectă şi Lui îi aparţin:
dragostea, suferinţa, fericirea, bunătatea, teama, tristeţea
Mintea dezvoltă şi ea sentimente în subconştient cum ar fi:
iubirea, durerea, bucuria, răutatea, frica, supărarea.
Cu cât ne depărtăm de suflet devenim un fel de semiroboţi cu sentimente firave, rare şi greu de perceput.
Limba română are aceşti termeni bine separaţi pentru că poporul dac a fost unul deosebit, cu credinţă pură în suflet, plin de dragoste şi bunătate, cu oameni care ştiau să trăiască viaţa curat şi în armonie cu natura, care nu şi-au dorit niciodată să facă rău altor popoare şi au suportat toate barbariile din jur cu stoicism, bunătate şi fără frică.
Viaţa înseamnă familie şi credinţă.
Dacă vreunul înşeală nu mai există cei doi ci mai mulţi şi familia se distruge şi se transformă într-un fel de bordel mascat iar credinţa devine falsă şi Dumnezeu se supără şi se retrage.
Dacă unul dintre cei doi minte viaţa nu mai are strălucire şi devine falsă.
Deşi ne vine greu să acceptăm adevărata realitate va trebui să începem a ne trezi din bezna în care ne afundăm singuri.
Înaintea noastră planeta a fost dominată de dinozauri care se înmulţiseră apărând în diverse forme şi ajungând să distrugă totul pe acest pământ.
De la atâta răutate toate sufletele care mai existau suportau o suferinţă enormă dată energiei divine vii care s-a săturat în final, şi-a luat mâna de pe planetă şi un meteorit a şters aşa formă de viaţă meschină care nu a reuşit să-şi înţeleagă menirea existenţei ajungând la dispariţie.
Acum omul domină planeta şi apucă aceeaşi cale a unei existenţe pline de răutate în care dragostea din suflet este din ce în ce mai greu de înţeles şi de găsit şi vom ajunge curând să avem aceeaşi soartă dacă nu reuşim să ne trezim la timp.
Viaţa este un drum cu sens unic şi trebuie să mergem cu toată puterea înainte, să trăim fără frică şi cu sufletul cât mai deschis.
Viaţa în universul nostru se derulează după reguli impuse de energia divină vie şi va avea grijă să ne răsplătească aşa cum nu putem înţelege deocamdată dacă vom învăţa să trăim cum ne vrea, plini de dragoste şi bunătate tot mereu.

sursa: Florin Dragu, 26 mai 2015, vol. Esenţa Existenţei Umane,

editura Dobrogea, Constanţa, 2015