« Revista ASLRQ

„FABULE”   -   VALOAREA  LOR  EDUCATIVĂ  ÎN  VIZIUNEA  ADRIANEI  RĂDUCAN
Cronică literară de Ştefan DUMITRESCU
                                        

    Volumul intitulat „FABULE”, apărut la Editura „Sitech”, din Craiova, în 2013, autor Elena Adriana Răducan, surprinde din mai multe motive: personajele fabulelor apar într-o stare de euforie sau de epuizare; lumea captivă în reţeaua unor moravuri apare transpusă în simetria unor situaţii scenice; jocul de cuvinte şi potrivirea lor asamblează alegorii, iar paralelismul sintactic completează imaginarul poetic.

    Regulile morale se impun prin exemple, fiind o metodă de modelare a caracterelor. Spectacolul lumii, surprins la frontierele vieţii, este trăit după legi ce nu depind de condiţionări sociale, având neaşteptate consecinţe. Îndrăznelile spontane ale personajelor, natura lor spirituală, atenta veghere asupra defectelor omeneşti, infinita zbatere a drumului spre adevăr, scăpărările gândurilor, prin care este comunicată perspectiva întâmplărilor, expresivitatea obţinută prin jocurile de sensuri, transferarea însuşirilor omeneşti fiinţelor necuvântătoare, relaţiile permanente dintre conducători şi supuşi, ecuaţia adevăr-minciună…demonstrează că Elena Adriana Răducan construieşte prin fabulele sale adevărate scenarii ce asimilează viaţa cu arta.

    Fabulele: „Broasca şi câinele”, „Girafa şi privighetoarea”, „Două capre pe o punte”, „Ursul brun şi ariciul”, „Porcul şi iepurele”, „Barza şi cioara”, „Porcul şi vulpea”, „Lupul şi mielul”, „Vulpea şi bobocul”, „Paharul şi cana”, „Trei vulpi”, „Viezurele şi vulpea”, „Maimuţa şi şoriceii”, „Oul şi găina” sunt scrise în versuri, personajele, animale şi lucruri, nu se lasă invadate de disperare, fiecare dispune de apărarea necesară, fixându-şi autonomia personalităţii - „Oul şi găina”. „- Întâi a fost oul sau găina?/ Întrebarea asta mă îngrijorează/ În acest fel găsi oul pricina, / Puterea-mi cineva o subminează”.

    Textele sunt organizate în cele două părţi specifice fabulei, partea narativă ce cuprinde povestirea alegorică a faptelor şi partea finală, morala, care este o învăţătură ce se desprinde din naraţiune. Opoziţia fericire-înţelepciune, în sensul mitului faustian surprinde oportunitatea clipei, inteligenţa însemnând mai mult decât averea - „Maimuţa şi şoriceii”.

    Simţul umorului apare uneori transformat în ironie - „Vulpea şi lupul”. Soarta este scuza celor slabi şi opera celor tari - „Viezurele şi vulpea”. Curajul de a lupta se poate traduce prin câştigarea unei anume experienţe, când lumea este văzută dintr-o altă perspectivă. Majoritatea fabulelor  Adrianei Răducan sunt adresate copiilor, vremurile contemporane, diferenţa dintre generaţii, ignorarea sfaturilor şi imprevizibilul sunt note caracteristice bine reliefate în fabula „Cloşca şi puişorii”, care conţine o scurtă întâmplare. Într-o zi, cloşca având aerul unei aristocrate îşi instruia puişorii, sugerându-le cum se pot feri de păsările răpitoare.

„Sfaturile de le-aţi înţeles pe dos/ V-aşteaptă o tigaie pentru sos/ Când altă regulă distinctă le spunea/ Un uliu luă găina-n gheare şi zbura.”

    Morala este formulată explicit: „Când pe alţii tu atât de bine-i sfătuieşti/ Se pare că pericolul să nu-l mai intuieşti”. Valoarea educativă a fabulelor Adrianei Răducan constă în morală, în disputa personajelor, înţelegând că nu trebuie să judecăm doar după aparenţe, ci după fapte, toate acţiunile se nasc şi cresc din speranţă, tăria de caracter e un dar al celor conştienţi de o lege ascunsă a vieţii.

    Lenea, minciuna, fanfaronada, lăcomia…câteva din defectele omeneşti, puse pe seama animalelor, sunt dublate de cultul muncii, care dă măsură demnităţii umane. Limbajul poetic se caracterizează prin expresivitate, la realizarea căreia concură în primul rând personificarea.

Adriana Răducan reuşeşte prin volumul „Fabule” o firească înnoire a literaturii şi contribuie într-o bună măsură la diversificarea mijloacelor artistice.

Sursa: Adriana Răducan, 2017