« Revista ASLRQ
Adrian Erbiceanu - Sonete

 

Sonetul

Risipitori, ca tot ce stă sub soare,
Ni-e tihna tot mai prinsă în arsură,
Un zbor de ne-ncetată aventură,
Un vis în vis; o tainică chemare.

De câte ori, încinşi de-alergătură,
Ne revoltăm, cuprinşi de-nfiorare,
La văzul bărcii - prag către uitare -
C-un ban, zălog, ca ultimă procură,

Zadarnic invocăm străvechea Lege,
Anume ziduită în cofrete,
Să n-o mai poată nimeni s-o dezlege.

Dar când simţim chemarea de "pecete",
E timpul copt de a ne reculege
Şi de-a ne răzbuna, scriind Sonete!


Cumpănire

"Priveşte, cât mai sus, la Carul Mare
- Mă-nvăluia, din stânga, o simţire -
Să-ţi regăseşti uitata ta iubire,
Descindere din vechile amnare."

"Nu te supune, cu nesocotire,
Unor cuvinte fără-nvelitoare;
Lumina e în dragoste... şi-n Soare!" -
Din dreapta, mă strunea o nălucire...

Ca vrejul, răsucit din stânga-n dreapta,
- Crezând că pân' aici mi-a fost norocul -
Îmi cântăream, neîntinată, fapta!

Şi tocmai când voiam să mântui jocul,
Din umbre m-a cuprins, în tremur, şoapta:
"Ia, să-ţi ghicească, baba, cu ghiocul!"...


Din umbră

Lovind metodic malul plin de soare,
Ritmic se zbate apa tremurândă
Supusă parcă, parcă rugătoare,
Pe cât de nouă, pe atât de blândă!

Te-aşezi pe mal, ca între flori o floare,
De parc-ai sta privind cum se perindă
Pletele unei sălcii plângătoare,
Cercând, în reverii, să te cuprindă.

Surprinsă, pari atât de bucuroasă
Că apa-n mantii reci, diamantine,
A izbutit în mreje să te prindă
Scăldându-te în ea... şi ea în tine...

Privind, din umbră, salcia pletoasă
Ce nu aş da să ştiu că-ţi sunt oglindă?!...


Când te-am văzut

Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.

C-un simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturul ud – abisuri sculpturale –
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţepenească-n lumi imateriale.

Stârneai un vânt cu tonuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila chemare...

La baza scării, gânduri când se-adună,
Privirea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!  

Sursa: Adrian Erbiceanu, februarie 2016