« Revista ASLRQ
Carmen Doreal - Poeme

 

Vise la zid
 
ideograme
cu picioarele goale
cuibăresc îngeri
în măduva cuvintelor
fără emfază
şi cu multă timiditate
magia promisiunilor
cu dinţi ascuţiţi
muşcă în tăcere
inimi cu aripi înalte
 
 
Transcendenţă
 
dragoste fără griji
versuri albe pentru poeţi trişti
publicaţi în manuale şcolare
nu am uitat numele voastre
Eminescu, Arghezi, Sorescu
Nichita Stănescu
 
orice atelier de creaţie este pustiu
recit prea rar
rime romantice provocatoare
nu mai ştiu unde creşte
visul meu românesc de sub pernă
îmi amintesc doar
că voiam să impresionez
Dali, Elytis, Claude Debussy,
agăţau oglinzi suprarealiste înalte
deasupra patului meu la Paris
 
tulburată de umbre lumina mă împarte
poem însufleţit în valuri de culoare
pasăre cu inima de foc
reiterez din propria-mi cenuşă
aripi de neuitare
dragostea ucide
dar inima nu moare
pe malul fluviului Saint-Laurent
divaghez în vers alb cu Pierre Morency
dansez fericită pe frunze de arţar cu picioarele goale
reinventez iubirea sub Poartă de Sărut
Coloană  Nesfârşită în nopţi incendiare
la Masa Tăcerii albastre
mă aşteaptă la cenaclu umbre stelare
cu dragoste fără griji
Eminescu, Arghezi, Sorescu,
Nichita Stănescu şi Pierre Morency
 
 
Trăiesc la prezent
 
Trăiesc la prezent viaţa mea nouă,
indefinită
bucurându-mă şi lipsindu-mă
totodată de cei dragi
îmi fac zilnic promisiunea
că voi face pace cu mine însămi
şi mă voi reapuca de scris
ca de un fel de fitness intelectual
visez un roman despre arta reuşitei în
exil
dedublată de senzatia placută
că aş calatori încă în ţara mea
acolo unde mă puteam dezbrăca de mine însămi
în cel mai simplu şi curat limbaj românesc
noua mea identitate mă sarută
cu un aer realistic pe frunte
îmi asează pe buze cuvinte bilinguale
mă imbrătişează cu sentimentul larg
că sunt la mine acasă în noua mea ţară
asimilată de visul alb
ce împarte cu dărnicie la toţi conflicte interioare
îmi place din ce in ce mai mult să călătoresc
să aflu lucruri noi, să le experimentez
gătesc  romaneşte, vorbesc amestecat
adaptată la o lume de sporturi extreme
mă războiesc duios cu cei ce m-au uitat
copiii mei au devenit canadieni înainte de vreme
uneori privesc cerul şi mă întreb
oare mama mea şi bunicile mele
sunt mulţumite de mine?
poezia mi-a dăruit piramidă cu scară la stele
patria mea este în aer
în vis rădăcinile meie
 
Tu nu îmi poţi atinge cuvintele
 
trebuie doar să înveţi
cum să îmi citeşti sufletul
 
imaginează-ţi întâlnirea ta proprie
bărbatul ideal cu femeia ideală
trăind amorul bumerang
în a vieţii spirală
surprinşi pe o canava iluzorie
 
de fiecare dată
când dorinţa ta converge
in jurul visului meu
eu reîncep poemul
 
despre această noapte
pe care tu o mângâi
doar cu vârful degetelor
 
uitând de mine însămi
în braţele tale
 
în timp ce luna
înoată cu noi
în ape virtuale
 
Siddhartha
 
vânzătorul de iluzii
dedublat de un vis secret
îmi invadează sângele
cu telepatii halucinante
 
o altă toamnă
mă regăseşte înveşmântată
în rochiţa de funze
colorată rebel
de un pictor expresionist
 
dansez pe o fantezie de Bach
simulând vântul îndrăgostit
de imaginea mea din oglindă
complicitate şi foşnet
harpha serii mă desfrunzeşte
deasupra unui lac necunoscut
mă dezbracă de aşteptări
cu opusuri transparente
insinuate profund
în arşiţa cărţii
 
în numele iubirii semnez
aerul pictat cu fluturi adictivi
când aprind noaptea
sub ceruri străine
 
fluxul pur sânge contează
nu desfrunzirea de sine
to be or not to be
pată vie cu-vân-tul
decantează mirajul luminii
cu mine
 

Carmen Doreal este numele artistic al poetei de origine română Carmen Ţuculescu Poenaru, stabilită din 2001 în Montreal, Canada. Carmen Doreal este membră în Asociaţia Scriitorilor Români din Canada,  Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Fundaţia Culturală Constantin Brâncuşi, din România, Academia Internaţională de Arte, Quebec şi Cercul Artiştilor Plastici şi Sculptori din Quebec, Canada. Publică în diverse reviste literare din România şi Canada: Luceafãrul (Bucureşti), Ramuri (Craiova), Columna (Târgu-Jiu), Tribuna (Cluj), Astra (Braşov), Constelaţii Diamantine, Românul Canadian (Toronto), Capitala (Ottawa), Destine Literare, Candela, Pagini româneşti, Tribuna noastră (Montreal), Agonia, Wordpress, Culture inside, Sfera online. Colaborează la diverse emisiuni de radio şi televiziune în România şi Canada.

Carmen Doreal este autoarea a trei volume de poezie: Vernisajul iubirii, 1999, Ed. Curierul Dunării, Bucureşti; Poeme in culori, 2010, Ed. Nemesis, Montreal şi Întâlnire fără argumente, 2013, Ed. Fides, Iaşi, toate aceste volume reprezentând dublul crez artistic al poetei-pictoriţe.

Lucrările sale artistice sunt expuse în Europa şi în America de Nord în galerii de artă şi colecţii particulare. În Montreal, Carmen Doreal a avut trei expoziţii personale, în 2009 şi 2010, la Galeria de Artă Inter Pallas, şi în 2012 la Biblioteca Municipală din Deux-Montagnes. În creaţiile lui Carmen Doreal, ordinarul devine extraordinar şi de aceea, bucuria ei de viaţă este de neuitat!

  

Sursa: Carmen Doreal, 10 martie 2016