-
Marius Chelaru - Poeme
-
-
în zori
-
- ieri dimineaţă
- înainte să pogoare
zorii între noi
- primăvara
- a înflorit în inima
mea
- pe un braţ al ei
înmugureai tu
- crescută pe ramurile
unui sărut înrădăcinat în mine
-
- apoi
- ca o tăcere
îmbrăcată în ghiocei
- priveai din inima
mea către lumea de afară
-
- orele şedeau
atârnate ca nişte fotografii vechi
- într-o ramă pe
peretele vieţii
- şi priveau oamenii
care treceau prin viaţa noastră
- de partea cealaltă a
luminii creştea uitarea
- îmbrăcată încă în
hainele zilei de ieri
- cu pălăria
zdrenţuită a trecutului pe cap
- singură, peticită cu
lacrimile singurătăţii
-
- la picioarele
gândului
- pământul
- ca o pâine
- se cocea la soare
dezmorţindu-şi oamenii
- iarna secase
- împuţinată la trup
- odihnea până la anul
într-o vale plină cu zâmbete
- şi năravuri ale
oamenilor încă jilave
-
- apoi
- ochii mei
- braţele mele
- eu
- ne-am transformat în
ploaie
- picurând pe buzele
tale
- ca două mere
pârguite
- am curs cu totul în
tine
-
- mi-ai făcut loc în
poezie
- şi
- ne-am trezit
-
- ziua stătea să
înceapă
- soarele răsărea din
ochii tăi
- totul era primăvară
-
-
- în oraşul lui
Medgid
-
- vara
- adastă pe frunzele
copacilor
- ca o femeie legănată
de valuri
-
- din turnul Moscheii
Mari fâlfâie
- ca aripa unui
albatros
- uitat de timp între
ceruri
- respiraţia lui Abdul
Medgid
-
- clopotele de la
biserica Petru şi Pavel
- curg către norul
subţire
- ca un vis de copil
rătăcit în perpetuă copilărie
-
- căldura
- îşi întinde alene
aripile peste fluviu
- în pieptul cerului
- hodineşte un înger
năzuit în formă de cruce
- prin ochiul căruia
se peregrinează
- gloatele cuvintelor
- răsucite după
trupul-vrej al unui vers
- în care te-am închis
cale de-o iubire
- când credeam
- că femeile nu mai
dau în pârg vara asta
-
- un şlep se târâie
alene pe Canal
- un remorcher răguşit
- strigă la apele care
- iute
- gura-i astupă cu
secunde
- ucise de singurătate
- pe mal
- vântul căzut în glod
zgreapţănă pietrele
- pe sârmele de rufe
de la casa aceea
- cu gard uscat ca
trupul bătrânului care
- din poarta deschisă
spre trecut
- slobozeşte spre
nimeni
- amintirile
- îmbrăcate în voaluri
de zbor de păsări
- vieţile anodine se
lăfăiesc la soare
- aşteptând clipa să
le creioneze pasul
-
- pe străzile
pietruite cu amintiri
- dintr-un timp al
nimănui
- desenez nevăzutul de
pe degetele tale
-
- degetele imită
dansul culorilor
- cerul ia culoarea
ochilor tăi
- iar eu
- încă ţin de braţ
răsuflarea ta
- tu
- pată de singurătate
în absenţa proaspătă
- ca o pâine care
miroase a grâul copilăriei
-
- pe o bancă în parcul
de sub pod
- cu ochii larg
închişi
- mă joc cu pletele
amintirii
- aştept căldura ta să
se cuibărească
- între palmele inimii
mele
- gânduri cu forme
stâlcite lunecă peste mine
- acum
- tu tinzi să devii
distanţă
- depărtându-te
purtată de aripile căldurii
- cu mersul despletit
a odihnă
-
- vara
- se leagănă pe
frunzele copacilor
- ca o femeie legănată
de valuri
- din turnul Moscheii
Mari fâlfâie
- aripa unui albatros
uitat de timp între ceruri
- respiraţia lui Abdul
Medgid
- clopotele de la
biserica Petru şi Pavel
- curg către norul
subţire
- ca un fum de
narghilea rătăcit
- ca şi mine
- la rădăcina aripilor
astei clipe
- cu pene de dragoste
şi surâs de netimp
-
-
- colţul
cerşetorului
-
- numără clipele în
bani.
- asta înseamnă viaţă
acum:
- cât ai câştigat
pentru a plăti timpul
- care coboară peste
tine apăsând
- cu răsuflarea lui
putregăită
-
- înainte
- mai era şi durerea
- şi nişte regrete
uitate
- îmbrăcate în trup de
fată
- şi ura
- colorată a râs de
femeie dispreţuitoare
- înainte
-
- acum
- clipele se numără în
bani
- o clipă valorează
„atât” sau „nici atât”
- dragostea ura
aşteptarea –
- cuvinte dintr-un
dicţionar fără sens
- lipsit de relevanţă
- sunt pentru cei care
plătesc
- să li se pară că
sunt mai buni
-
- poate mai e ceva
-
- la capătul drumului
către casă
- în fiecare zi
- - cine mai ştie câte
mai sunt –
- îl aşteaptă moartea
- îmbrăcată în trup de
femeie
- frumoasă
- ca un vis pe care a
uitat şi când l-a avut
- rochia ei
- e dintr-o pânză
specială
- pe o parte – cea
dinspre înăuntru –
- sunt fotografii
dintr-un album de familie
- din copilăria
dinainte de a măsura timpul în bani
- partea dinspre ochii
tuturor
- e ţesută din petice
de zâmbete
- şi bancnote
-
- într-o zi
- se va opri şi se va
lăsa în braţele ei
- dar numai
- după ce
- a numărat banii
- ca să afle cât a
trăit
-
-
- Albumul cu
fotografii
-
- lumea zăvorîtă în
fotografii
- e un teatru în care
joacă doar chipurile actorilor
- un rol ciudat
- în care moartea e la
fel ca viaţa
- lumina e un biet
decor
- zîmbetul
- simplă uniformă
- spectatorii
- cu fiecare an mai
indiferenţi
- se leapădă de ele
- într-un cimitir al
amintirilor
Sursa:
Marius
Chelaru, 2016