Adrian Munteanu - Iubito nu mai eşti (sonet)

Adrian Munteanu - Iubito nu mai eşti (sonet)

călcam pe iarba de sărut nebună
sclipea zăpada în suflete uşoară
ploua tihnit şi grav în câte o vară

cînta un greier tainic pe o strună
mă scuturam de frunza ce-o să moară
se pregătea lumina să apună

un soare crud ardea pe câte o dună
şi în trup uitarea începea să doară
din struguri mustul se scurgea pe dale
şi floarea în glastră născocea poveşti

scâncea o ciută în păduri de jale
tânjea mirarea stinsă în fereşti (ferestre)
dansau pe jarul clipelor vestale
dar tu iubito în toate nu mai eşti