Pe Nede, cu mii de ani în urmă, insula vulcanică Uman Kator fusese plină de
faună şi vegetaţie luxuriantă. Era situată în mijlocul Mării Kaba, în care
se vărsau râurile Fanar, Raal şi Tyan, izvorâte din lanţul Munţilor Paah.
Insula era populată de lisdari, o specie de oameni pitici care trăiau în
desimea pădurii şi îşi construiau casele printre coroanele copacilor. Ochii
lor erau foarte mari şi întunecaţi, iar pielea palidă căpăta nuanţe maronii
în bătaia razelor firave
care se strecurau printre frunze. Nu coborau decât foarte rar pe pământ
pentru a culege ierburi, ciuperci şi fructe; în rest se deplasau cu ajutorul
lianelor. Aveau cunoştinţe unice despre natură, o magie proprie care îi
ajuta să se trateze de boli sau de muşcătura animalelor veninoase.
Odată cu topirea gheţarilor din Munţii Paah, nivelul Mării Kaba crescuse şi
lisdarii fuseseră obligaţi să părăsească pădurea, refugiindu-se pe versanţii
vulcanului Uman. Însă nu toţi se adaptaseră noilor condiţii naturale. Lipsea
umiditatea specifică pădurii tropicale, iar temperatura era mai scăzută. În
locul hranei alcătuită din fructe, ciuperci şi plante, erau obligaţi să
pescuiască şi să vâneze. Trecerea la noul mod de viaţă şi schimbările
climaterice i-au determinat să inventeze un cult în care vulcanul Uman era
forţa supranaturală care le guverna existenţa. Au construit temple în care,
la început, sacrificau animale pentru protecţie şi prosperitate. Când fumul
vulcanului şi vocile sale interioare nu le mai răspundeau întrebărilor, au
început să-şi sacrifice semenii. Cei aleşi erau din rândul ereticilor care
credeau că Marea Kaba le poruncea să părăsească insula în căutarea
pământului promis.
Însă într-una din zile, după prima super-erupţie a vulcanului, gazele toxice
au ucis toate vietăţile insulei…
După mii de ani, încă se mai vedeau oasele lisdarilor din
temniţe sau din templele religioase, amintind de vizita neaşteptată a morţii.
Sursa imagine: DeviantArt, volcanic island, by noahbradley-d4xfdke