« Revista ASLRQ

Ionuţ Caragea - Aforisme despre Poet şi Poezie din antologia de poeme, citate şi aforisme

"În aşteptarea păsării", editura eLiteratura, Bucureşti, 2015

 

 

 

Poetul

*

Poeţii-mpreună însumă o voce, menită să schimbe iubiri şi destine.

*

Poeţii – îngerii între orgoliu şi etică.

*

Mulţi vorbesc din suflet, dar nici unul nu dă suflet vorbei aşa cum o face un poet.

*

În faţa morţii, poetul are întotdeauna un as în mânecă: metafora.

*

Poetul – pasărea care pluteşte pe aripi de vise şi mister.

*

Poetul – răstignitul pe crucea propriului gând.

*

Cu toţii ne naştem poeţi, unii doar urmează calea...

*

Poetul cultivă miracole pe câmpiile elocinţei.

*

Poetul – pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.

*

Şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriaşă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

*

Poetul – exemplul eşecului reinventat în artă, dar şi exemplul zborului frânt din prea multă iubire...

*

Poetul – magicianul cuvântului şi creatorul libertăţilor personale pentru fiecare individ, mai puţin pentru sine însuşi.

*

Poeţii – piscurile pe care zăpezile cuvintelor nu se topesc niciodată.

*

Poeţii – apele răzvrătite de propria curgere, întorcându-se în propriul izvor secătuit de dor.

*

Vrei să cunoşti şi cuvântul care te face poet? Nu căuta-n manuale cel mai frumos epitet. Scrie pe pagina albă ceea ce simţi şi ce vrei, spune-ţi cu drag rugăciunea, chiar şi în groapa cu lei. Lasă-ţi iubirea să plece şi nu privi cu necaz. Tot ce ai dat te va face mai fericit şi cu haz...

*

Poetul se hrăneşte singur cu dragoste, prin gura cuvintelor sale...

*

Cel mai mare chin pentru un poet este să nu aibă cititori. Să moară de propria lui poezie, înecat în propriul său sânge, asfixiat cu propriul său suflet...

*

Cu cât eşti mai profund, cu atât oamenilor le este teamă să-şi piardă nimicurile în profunzimea ta. Şi totuşi poeţii sunt o categorie aparte de oameni profunzi. Ei spun ceea ce este, în acelaşi timp, profund pentru omul profund şi folositor pentru cei care caută înţelesuri la suprafaţă.

*

Poetul îşi închide sufletul într-un poem, lăsând cheia pe dinafară.

*

Să nu-ţi plângi de milă în faţa oamenilor, poetule. Datoria ta este să mergi cu iubirea până dincolo de nori, chiar dacă durerea îţi pune lanţuri la fiecare pas, chiar dacă amintirile îţi toarnă plumb în oase şi-n inimă.

*

Poetul este ca un vulcan aflat la marginea civilizaţiei. Unii îi admiră măreţia, solitudinea şi erupţia, alţii fug ca să nu fie atinşi de lava şi cenuşa inimii sale. Dar când poetul erupe în mare, formând o nouă insulă, nu devine acel petec de pământ locul cel mai exotic pentru aventura îndrăgostiţilor?

*

Un poet devine esenţial atunci când atacă marile teme ale omenirii şi scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar şi atunci când bruma mileniilor se va aşterne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vieţi prin forţa lăuntrică creatoare, poetul devine un far luminos care cheamă vasele rătăcite din marea dezavuare înspre portul liniştii sufleteşti.

*

Poetul are un singur profesor care-i predă toate materiile la şcoala vieţii. Oricât de bine ar învăţa, oricât de bine ar scrie, nu-şi poate depăşi profesorul. Uneori îi înţeleg certurile cu profesorul său, chiar dacă nu-i folosesc la nimic...

*

Poetul este un Icar cu aripi de cuvinte, care încearcă să evadeze din labirintul gândurilor suferinde.

*

Filozoful are foame de necunoscut, poetul are foame de iubire.

*

Numai poetul ghilotinat de muzele sale ştie cum “să se adune” şi să rămână “cu capul pe umeri”.

*

Poeţii nu s-au mulţumit niciodată să fie doar îmblânzitori de amintiri. Şi-au băgat capul şi în gura himerelor.

*

O plantă are nevoie de apă şi lumină pentru a creşte mare şi viguroasă. Poetul are nevoie „doar” de lacrimi şi întuneric.

*

Să fii poet înseamnă să ai, în acelaşi timp, o inimă însetată de dragoste şi o minte însetată de cunoaştere. Atunci când inima exclude creierul, eşti sclav al dragostei, iar atunci când creierul exclude inima, eşti sclav al ştiinţei.

*

Sunt unii poeţi care scriu ca şi când mâine ar veni sfârşitul lumii. Singurul martor al creaţiei lor este Dumnezeu, iar singura bibliotecă în care mai au credinţa să ajungă este cea a cerului.

*

Poetul care nu renunţă definitiv la poezia pe care a scris-o, nu este cu adevărat înţelept. Nu face decât să-şi care sicriul de cuvinte în spate, de teamă să nu fie îngropat într-un loc pe care nu-l cunoaşte.

*

Sufletul unui poet ascultă muzica naturii, muzica astrelor, muzica speranţei, dar şi muzica amintirilor.

*

Poeţii – maeştrii concubinajului cu propria lor suferinţă.

*

Examenul de capacitate al unui poet este acceptarea şi înţelegerea suferinţei. Cel de maturitate este metamorfoza, iar cel de genialitate este transcendenţa.

*

Poetul, oricât de mult ar suferi, nu se lasă atins de zeul deşertăciunii. Îi oferă doar piste false, presărate de metafore.

*

 

Poezia

*

Poezia – crucea de pe linia destinului unde s-a săvârşit o iubire de la care au fugit toţi martorii cu excepţia poetului.

*

Nu în biblioteci trebuie căutată istoria poeziei, ci în arhivele sufletului.

*

Poezia – trecerea de pietoni dintre viaţă şi moarte.

*

Fiecare poem este o biserică în care se-nchină copiii mei nenăscuţi.

*

Prin poezie îmi caut elixirul vieţii veşnice.

*

Poezia – cea mai bună porţie de fericire pe stomacul gol.

*

Poezia – îngerul care îşi caută aripile printre cuvintele mele!

*

În clipa în care veţi fi aproape de moarte şi veţi privi în urmă, toată viaţă vi se va părea o poezie.

*

Poezia vine de la sine, este darul lui Dumnezeu, este mâna lui care scrie.

*

Dacă vrei să împaci viaţa cu moartea, dă-le amândurora întâlnire într-un poem de dragoste.

*

Începutul poemului este întocmai ca răsăritul, iar pagina albă o mare misterioasă care mă cheamă-n adâncuri.

*

Poezia – eterna declaraţie de dragoste şi testamentul inspiraţiei de moment.

*

Singura casă în care pot trăi fără să plătesc chirie este poezia mea. Specialitatea casei mele, metafore la focul inimii.

*

Chiar nu ştiaţi că poemele se iubesc între ele când se lipesc două pagini?

*

Să scrii poezie înseamnă să-i trimiţi scrisori lui Dumnezeu, iar acesta, cunoscându-le dinainte mesajul, alege oamenii care au în inima lor aceeaşi adresă de destinaţie.

*

Sunt poet, am ucis animalul din mine şi-ndrăznesc să scriu despre primul arbore plantat în paradis: îmi cresc muguri pe şira spinării.

*

Poemele mele – herghelia de fluturi sălbateci cu aripile întinse peste lume, lovind din copite.

*

Poezia este un spaţiu în care orice adevăr poate fi utopie şi orice utopie poate deveni adevăr şi realitate. Poezia poate fi un paralelism utopic, un paradis al neîmplinirilor împlinite utopic, într-un timp din afara timpului. Totuşi, în această lume iluzorie, sentimentul este autentic şi înălţat la cote extreme. Poezia este un sentiment nemuritor prin hiperbolizare.

*

Norocul ţi-l faci cu mâna ta, poezia cu inima…

*

Poemul meu este ca un tren flămând de timp şi distanţe, accelerând neobosit.

*

Poezia este sculptura. Zace într-un munte de cuvinte.

*

Poezia este pictura. O lacrimă într-o mare de culori.

*

Poezia este muzica. O notă pe registrul inimii.

*

Vrei să găseşti poezia? Strig-o tare pe nume. Bate neobosită într-o cămară anume. Dă cu pumnul în coaste şi năvăleşte prin vine. Nu întreba poezia unde-i şade mai bine. Las-o să-ţi fie stăpână, tu ascultă-i doar glasul. Te va-nvăţa cu răbdare cum să ţii cu ea pasul...

*

Poezia nu este nici o psihodramă şi nici o demonstraţie de forţă. Oglindă sunt cuvintele peste aşteptările lungi şi chinuitoare...

*

Există poeme a căror viaţă este mai intensă decât a unei metropole, există poeme a căror moarte este mai odihnitoare decât a unui cimitir, există poeme a căror dragoste depăşeşte orice promisiune. Dacă scrii aceste poeme, eşti blestemat să nu poţi rămâne niciodată în ele, dar dacă alţii le citesc ai şansa să te îmbeţi cu gemetele lor de fericire.

*

Poemul nu este o voinţă ce acţionează asupra altei voinţe, ci o conştiinţă ce acţionează asupra unei energii latente.

*

Poezia nu este o terapie completă, doar începutul unei terapii. După ce te descoperi, urmează să pui în practică ceea ce eşti. Nu pretinde că eşti altcineva, aceasta este boala incurabilă a poeţilor care s-au tratat cu laudele altora.

*

O operă demnă de un mare poet este aceea care, chiar dacă e scrisă în singurătate, este îndreptata mai mult către iubirea de oameni şi mai puţin către iubirea de sine.

*

În faţa poeziei trebuie să-ţi deschizi bine ochii. Ea este îngerul mut care încearcă să-ţi spună să nu te arunci de pe stânca abisului.

*

Poezia este puntea dintre lumi pe care o trec fără să mă fac frate cu dracul.

*

Pentru a scrie o poezie de esenţă tare nu este de ajuns să macini cuvintele la fel cum râşniţa macină boabele de cafea. Ai nevoie şi de lacrimile sufletului, focul inimii şi un corp capabil să suporte procesul transformării cuvintelor în poezie.

*

Poezia este a doua religie a lumii. Despre prima să-i lăsăm pe îndrăgostiţi să vorbească.

*

Sursa: IonuţCaragea, 14 octombrie 2015, volumul "În aşteptarea păsării"