Cultura, un vector

« Revista ASLRQ

Cultura, un vector
- Profilul poetei şi editoarei Emilia Ţuţuianu

Cultura? Câte secole nu a salvat ea de la pieire şi câte impedimente nu a survolat? Nu a fost adesea factor hotărâtor şi totuşi, şi totuşi adesea, mai totdeauna chiar s-a dovedit a fi coloana de sprijin, uşa spre lumină şi neuitare, însumare de gânduri şi atitudini care au făcut liantul în istorie? Şi astăzi, când circulă informaţiile de tot felul cu rapiditate şi toată lumea are acces la esenţa lor, când se scot bani din orice, uneori, mai rar şi din faptul, evenimentul cultural, (fireşte, aşa se accede pentru că aşa scrie în legea supravieţuirii din orice societate), în mare parte, fenomenul cultural este accesat de un segment aparte. Născut pentru a-l înţelege, sensibil pentru a-l iubi chiar şi fără beneficii materiale, idealist pentru a crede în el necondiţionat etc.
Din această categorie fac parte mulţi scriitori, editori, oameni de litere, cercetători în domeniul filologic, de la modeşti amatori până la academicieni sau nume sonore în ale scrisului. Dar ce spun, este doar o sumară creionare a situaţiei bine ştiute, oamenii de cultură nu cer prea des beneficii, sau aproape deloc, nu se implică în astfel de demersuri nu pentru că nu ar avea nevoie, ci... pentru că ei căută punctele de rezistenţă ale lumii, sunt prinşi în lupta cu timpul din ghearele căruia trebuie să salveze, de la uitare va să zică, să salveze ceva: o carte, un nume important, un vis.
Doar aşa, ca lumea să nu fie mai săracă în vremile ce vor veni.
M-am folosit de acest cadru scurt, evident, schematic întrucât, fiecare slujitor al culturii de orice gen şi fel trebuie să accepte corelarea, încadrarea într-o derulare socio-psiho-istorică.
Au fost daţi afară din cetate artiştii, cândva, s-au ars cărţi valoroase pentru omenire în alte epoci, s-a restricţionat libera exprimare a ideilor creatoare şi totuşi, arta, oamenii de artă au continuat să existe. Sunt şi ei nişte curajoşi. Nişte oşteni ai istoriei.
Azi, coordonatele sunt altele, dar, chiar şi în aceste condiţii de libertate a expresiei artistice mai sunt încă accente de iscusită indiferenţă, de searbăda negare a importanţei culturii, înverşunarea de-a nu vedea cât valorează munca unui om, dăruirea sa în acest domeniu.
Ei, oamenii atinşi de morbul creativităţii, de pasiunea pentru cultură, nu se împiedică de fapte, scene, întâmplări trecătoare potrivnice.
Acesta ar fi şi subiectul acestor rânduri. Iau ca referinţă o persoană discretă în atitudine, dar perseverentă, inventivă, dăruită în munca pe tărâm cultural.
Doamna Emilia Ţuţuianu, psiholog după studii, este un om care iubeşte cartea şi o protejează după toate normele biblioteconomiei, (având obligaţii de serviciu în acest sens), este editor, directoarea şi fondatoarea Editurii Muşatinia, prima editură laică înfiinţată la Roman, după căderea regimului comunist (1989).
Tot domnia sa este şi membru fondator al primei reviste culturale apărute la Roman, a revistei on-line, Melidonium, dar, nu în ultimul rând, este şi poetă.
Are toate datele necesare unui profil cultural pe care şi-l asumă cu onestitate şi consecvenţă.
Nu intră în discuţie câştigul material. Aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri din domeniul pe care îl avem în atenţie, valorile vizate sunt cele de perspectivă, de durabilitate în timp.
Într-o ordine aleatorie, nu legată de importanţa sau performanţele într-un domeniu sau altul din cele amintite, Doamna Emilia Ţuţuianu, ca editor spre pildă, a realizat atâtea, încât, şi-ar putea scrie o carte despre experienţa fiecărei cărţi îngrijite, redactate, lecturate şi girate de ea.
De cele mai multe ori pentru această structură umană construită pentru a dărui, munca prestată în orice segment cultural, scoaterea unei cărţi în lume, înseamnă şi o tumultoasă prindere într-un joc intelectual şi o îndrăgită corvoadă. Cu gândul de-a clădi împreună cu autorul ceva durabil, preţios, influent în timp. Totul prin cuvinte.
E o magie, o taină pe care doar un autor şi deopotrivă în alte coordonate, un editor o poate încerca. Nu încap nicidecum uzura, nepăsarea sau resentimentele.
O carte se cere lucrată cu iubire şi dăruire. Plata constă adesea doar în fiorul emoţional încercat la lansările din librarii sau, când o aşează în raftul bibliotecii.
Desigur că intervine o doză de înţelepciune implicită, de subtilă tactică precum cu o fiinţă, aşa trebuie lucrat cu cartea nou născută.
Cel puţin aşa mi-a lăsat impresia editorul Emilia Ţuţuianu, cu suflet răbdător, sensibil. În adânc, pasional şi dârz.
Se cuvine a menţiona măcar în treacăt câteva dintre titlurile pe care le-a tipărit, multe fiind o adevărată operă de Restitutio Culturale.
Mă refer la personalităţi uitate care au revenit în atenţie prin editarea sub sigla Editurii Muşatinia:

- Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, Melchisedec Ştefănescu, în transcrierea prof. Tudor Ghideanu, 2008; Melchisedec – Lumina Ortodoxiei, autor Tudor Ghideanu, 2009; Autocefalie şi patriarhie, autor Tudor Ghideanu, 2010; Starţun, între temniţă şi vecie, autor Victor Leahul, 2006; Graniţele Moldovei, autor: Sorin Ullea, 2010; În luptă dreaptă cu zimbrul, autor Ilie Săvescu, 2010 (romanul vede lumina tiparului la mai bine de 20 de ani de la moartea scriitorului, cel care a înfiinţat Muzeul Arheologic din Târgul Ocna); Încheierea cronologiei picturii moldoveneşti, sec. XV-XVI, cu datarea ansamblurilor de la Părhăuţi şi Arbure, autor Sorin Ullea, 2012 (o carte ca un obiect de artă, coperta, conţinutul, grafica interioară concură la această definire); Mecena medic şi misionar Teodorescu, autor Gh. A. M. Ciobanu, 2012; Rugul creaţiei Nicolae Otto Kruch, autor Daris Basarab, 2014, Irimescu, demiurg al tăcerii – Irimescu a demiurge of silence, autor Gh. A. M. Ciobanu, 2015 (un volum bilingv englez-român); Coordonate critice – Veronica Balaj, 2015; Calul troian al lumii, America sau Luceafărul, autor Ştefan Dumitrescu, 2014; Al treilea mare curent în istoria filosofiei universale, autor Ştefan Dumitrescu, 2015.
Sau personalităţi din zona Roman - Neamţ, unde doamna Emilia Ţuţuianu îşi desfăşoară activitatea:
- Biru Emanuela-Carmen: Constantin Noica în contextul European, 2005;
- Vega, Dana; Vartolaş, Maria - Biblioteca „George Radu Melidon " Roman: 1885-2005, Roman, 2004
- Bârjoveanu Constantin – Pegasul dă cu copita, 2003 şi reeditare 2010
- Bârjoveanu Constantin - Cronica pisălogului, 2005;
- Cîrnu, Ion - Nimbul crizantemei. 101 poeme haiku. 2005;
- Ciobanu, Gh. A. M. - Primii fiori: 2005,
- Ante, Laurian - O antologie a literaturii nemţene. 2006 (O carte document, o carte de suflet, rămasă în manuscris, destinul a făcut ca ultima clipă a vieţii să fie tipărită în filele acestei opere.);
- Gh. A. M. Ciobanu: Mioriţa mit triadic (volum care reprezintă esenţa vieţii spirituale româneşti o carte „cu siguranţă, cea mai năzdrăvană” dintre judecăţile filosofice şi religioase, care s-au formulat pană în prezent, cum specifică în prefaţa cărţii prof.univ.dr. Tudor Ghideanu); Mileniul III pe portativ, 2007 (volum unicat, aparte în domeniul muzicii şi artei telurice)
- Ursachi, Minodora - Muzeul de Artă Roman: 50 de ani,2014 (un volum care reliefează munca şi activitatea unei distinse doamne, muzeograf timp de 50 de ani la Muzeul de Artă Roman);
- Otilia Mircea – Conservarea pieselor arheologice, 2008
- Conferinţa naţională de antropologie urbană, ediţia a II-a, 2011
- Otilia Mircea, George Dan Hânceanu – Descoperiri arheologice din târgul medieval al Romanului, 2012
- Cordun monografie, 2013
- Gheorghe Stoica – Cartea cu vise, 2013
- Ursachi, Minodora – Identităţi artistice la Roman, 2014.
- Vasile Ursachi – Aşezarea dacilor liberi de la Simioneşti, 2014
şi multe are lucrări purtând semnătura poeţilor: Constantin Enianu, Ioan Ţepordei, Cecilia Pal, Florentina Niţă etc.
Pentru o asemenea reuşită e nevoie fără îndoială de cunoştinţe, de informare. Să plonjezi într-un domeniu unde se cochetează cu permanenţa, ar fi o înscriere la eşec din start daca nu ai avea un eşafodaj cultural.
E nevoie şi de inteligenţă creativă, nu e un meşteşug care se învaţă şi îl repeţi, o carte cere mereu o notă de noutate. Este, de fiecare dată, o replică la care timpul va răspunde negreşit.
Un alt plan în care se remarcă, pilduitor şi onest doamna Emilia Ţuţuianu, este acela al revuisticii. Al publicisticii atât de moderne şi eficiente, în stil on-line. Revista Melidonium, din Roman, al cărui membru fondator este, apare sub egida Societăţii Culturale George Radu Melidon şi este coordonată cu seriozitate şi competenţă de către omul factotum: selecţia colaboratorilor, a materialelor, lecturarea acestora, punerea în pagină, ilustrarea necesară etc.
Revista Melidonium este un element de cultură vie, racordată la evenimente actuale din domeniu, un factor de stabilire a unei linii de interculturalitate. Se poate accesa de oriunde în lume. S-ar putea asemui cu o scrisoare de încredere, ţinând cont de linia şi standardul materialelor publicate. S-ar putea foarte onest să o considerăm un segment de încredere în cultură, de mobilitate ideatică, de neştirbită onoare a specificului cultural de la noi. O revistă care valorează cât o întemeiere culturală pentru un fragment din rotundul spiritual exprimat în limba română. Condiţia grafică este nu doar inspirată, atractivă, dar şi foarte sugestivă. Cu o notă de eleganţă. Nedorind să şocheze prin elemente frivole sau vulgare cum am mai întâlnit pe acest teren al luptei pentru a intra în atenţie.
Aş remarca nota de echilibru pe care Emilia Ţuţuianu o imprimă fiecărui număr, excelând doar în munca pe care o depune cu aceeaşi perseverenţă şi încredere în binele şi lumina pe care o pagină culturală obligatoriu trebuie s-o aducă.
În peisajul revuistic actual foarte colorat şi activ ca într-o arenă în orgolioasă fierbere, Melidonium rezistă onorabil şi onorant.
Faptul că nu se hazardează în dispute, iscate uneori pe plan literar, nu atacă să-şi facă auzită prezenţa aşa cum se întâmplă adesea, ci merge pe construirea unor punţi de legătură culturală, este o biruinţă.
Însumate, numerele revistei de la apariţie şi până acum, s-ar putea constitui, fără nici o reticenţă spunem asta, într-o imaginea unei mici istorii culturale: parte din prezentul complex, cutezător, demn, pilduitor din viaţa cetăţii.
Notaţiile unor nume sonore sau prezentarea unor evenimente remarcabile din cotidianul cultural, frecvenţa cu care este stimulată diaspora în paginile revistei sunt doar câteva argumente în favoarea sa.
Întreaga preţuire pentru coordonatoarea Emilia Ţuţuianu, care, fără emfază, fără orgolii revendicative, profundă în reacţii şi atitudini, dedicată unui scop nobil, cultura din imediata noastră apropiere, pune munca şi dăruirea la rang de vector existenţial. Trebuie să menţionez şi faptul că a iniţiat şi fondat revista Constelaţii, revista Spitalului de psihiatrie Sf. Nicolae din Gâdinţi, Roman, prima revistă de socio-psiho-terapie, apărută după anul 1989, din judeţul Neamţ.
Un alt element care trebuie luat în seamă, dacă vorbim de un profil cât de cât ilustrativ, este acela de poetă.
Îmi face plăcere să cunosc asemenea persoane care se dedică mai multor planuri deodată şi care, spectaculos, fără să uzeze de trâmbiţe, reuşesc. Doamna Emilia Ţuţuianu scrie versuri cuprinse în volume care au avut deja răspuns şi aviz favorabil din partea publicului.
Volumele: Flori de măr, Ed. Princeps, Iaşi 2002; În amurg, Editura Timpul, Iaşi, 2004; Constantin Bârjoveanu: pictor, publicist, Editura Muşatinia 2003; Monografia satului Cordun, Editura Muşatinia, 2013 (coautor); au nota personalităţii autoarei: sensibilă raportare la univers, o subtilă nuanţare a stărilor, o extra-trăire mutată în peisaje si anotimpuri, convingerea ca prin poem viclenia timpului poate fi ştirbită.
Nu se poate trece cu vederea o undă jovială, convivă, reţinută până a nu ajunge patimă. Poezia sa e proaspăta prin trăirile, topite în versuri, e provocatoare şi demnă în raport cu trecerea vremii corosive. E o poezie tandră şi gravă. La puterea discreţiei.
Nu în ultimul rând amintesc interviurile luate de către doamna Ţuţuianu unor personalităţi cu preocupări literare ale momentului, precum doctorul poet rezident în Gibraltar, Dimitrie Grama, poetul Boris David, fizicianul cu preocupări istorice Tiberiu Tudor, scriitoarei şi eseistei de peste ocean, Vavila Popovici etc.
Putere de muncă şi fără stânjeneală, reuşită să aibă în continuare!

Veronica Balaj, 2015