Veronica Pavel Lerner: Prietenia implică generozitate, complicitate și, mai ales, bucurie la succesul celuilalt *

Veronica Pavel Lerner: Prietenia implică generozitate, complicitate și, mai ales, bucurie la succesul celuilalt *,

cronică de Luiza Mureşeanu

În “Oameni – Repere - Mărturii” - dialogul transoceanic al scriitorilor Veronica Pavel Lerner și Nicolae Băciuț continuă cu mult farmec cronica mărturisirilor de suflet prin care autoarea evocă în mod inconfundabil rolul esențial al artei și vocația prieteniei că repere formative majore. O conversație care ne invită elegant să descifrăm gânduri printre rânduri**- o viață de om cu frumusețea cuvântului trăit intens și dovada unei culturi rafinate. Proba unei lecturi meritorii este dată de emoția pe care textul ne-o transmite, de stabilirea unei relații personale cu ideea cărții; astfel, în acest sens, autoarea își dorește «ca cititorul, după ce a terminat ultima filă a cărții, să continue să-și amintească de cele citite, iar emoția să stăruie în inima lui precum în a mea după ce mi-am destanuit, în scris, trăirile.» (p.8) Cred că Veronica Pavel Lerner reușește să stăruie în mintea cititorului pentru că ea dovedește o dragoste profundă pentru oameni, construiește repere intelectuale semnificative și aduce în prim plan mărturii ale unui timp care ne-a modelat destinele. Am regăsit în lectură cărții sensibilitatea, umorul și poveștile autoarei cu bucuria celui care citește o scrisoare îndelung așteptată.

Mesajul direct al cărții despre frumusețea oamenilor, forța destinelor și taina locurilor deschide drum liber spre inima cititorului. Devine evident încă de la primele pagini că asistăm la o conversație în care ideea de prietenie aproape că devine caracter principal. Departe de a fi o abordare clișeu, autoarea evocă importanţa relațiilor cu cei din jur și descrie cu sensibilitate gama de trăiri și emoții parcurse în anii formativi și, mai târziu, după plecarea din România. Cu memorie fotografică, autoarea reconstruiește portetele celor pe care i-a cunoscut în timp și, în același timp, pune împreună ca într-un joc de puzzle amintiri din copilărie și adolescență. Urmărim rescrierea unui parcurs în care prietenii, familia, școala dar și obiectele din jur sunt elemente cheie în formarea unui destin. Iar oamenii sunt determinati și definitiv legați de locurile care rămân în suflet. Aflăm nu numai detalii duioase despre părinții, profesorii sau prietenii din copilărie dar și elemente biografice ale unor peronalități culturale de seamă de talia lui Nicu Steinhardt, Alina Diaconu, Toma Pavel…și mulți alții…care au marcat viața autoarei. Un spațiu important în amintirile evocate îl ocupă locurile. Autoarea redă viu și colorat fragmente din Bucureștiul de după război cu detalii atente despre ecletismul arhitectonic, colțuri de stradă cu asfaltul crăpat, obiecte de mobilier umanizate, sau parfumul copacilor înfloriți. Este astfel natural: «Am fost foarte legată de pământul natal și nu există nici acum un peisaj din România, privit de mine în fotografii sau în filme, la care să nu vibrez adânc, observând, din nou amănuntele păstrate în memorie din fragedă copilărie.» (p. 27)

Există câteva repere esențiale în viața autoarei pe care le dezvăluie cu grija celui care este în posesia unui tezaur de valori. Câteva rețin atenția în mod special: onestitatea intelectuală, rigoarea pentru lucrul bine făcut, dragostea pentru muzică și artă, respectul pentru adevăr. Aceste repere însoțesc viața autoarei din coplilarie în anii României comuniste până în momentul prezent în spațiul canadian. Reperele sunt extrem de importante pentru că Veronica Pavel Lerner nu suferă de relativism moral și nu face compromisuri. Mărturisește că rigoarea și onestitatea intelectuală sunt daruri educaţioale de la părinții ei, intelectuali remarcabili care au reușit să se mențină verticali în anii de mizerie comunistă. «…amândoi aveau o mare exigență în ceea ce privește bunele maniere, conştiinciozitatea, punctualitatea și integritatea profesională.» (p. 20). Deși destinul i-a călăuzit pașii spre o carieră de chimist – și nu de muzician ca în visele adolescenței – Veronica Pavel Lerner nu regretă pașii vieții și evocă cu bucurie satisfacțiile pe care le-a avut fiind chimistă. Dar dragostea pentru muzică, artă, literatură nu a încetat nicio clipă. Mărturie stau zecile de cronici muzicale, cărțile scrise, și abilitatea de a se conecta la frumosul artistic. De pildă, în laboratorul de chimie, autoarea își imagina «că toate cele 30 de instrumente analitice, calibrate și automatizate…constituiau de fapt, orchestra în care fiecare instrument cânta sub bageta mea.»(p. 33)

Cartea este, în esență, un tribut adus celor care au marcat destinul autoarei dar și un cadou pentru cititori. Aceste mărturii au valoare de document pentru că reflectă o epocă, dar în același timp se identifică și se relaționează cu publicul cititor: atât cel al imigranților români din lume, cât și al celor rămași în țară. Cartea traversează un destin românesc colectiv, chiar dacă separat de timp, spațiu, sau de elemente personale unice. Refugiul în literatură și artă practicat în anii comunismului a fost un element al acestui destin în care mulți dintre noi ne regăsim. Un alt punct comun este conexiunea vie cu pământul natal care, pentru mulți dintre noi, are încă semnificații puternice. Cum spune autoarea: «Nu de București m-am despărțit, ci de regimul comunist din România.» (p. 86); despărțirea de România este o experiență a exilului personal, dureroasă pentru mulți. Cei care citesc, se regăsesc iar ȋn cei care se regăsesc, emoția va stărui.

Ideea care a dus la apariția cărții s-a născut la sugestia scriitorului Nicolae Băciuț din România, care a perfectat genul dialogului literar timp de câteva decenii. Este meritul său de a fi ales întrebările care au generat aceste mărturisiri.

Note :

*Nicole Băciuț în dialog cu Veronica Pavel Lerner. Oameni – Repere – Mărturii (2018) Editura Vatra Veche, Târgu Mureș. Toate citatele folosite în articol sunt din această carte.

**titlul original al cărții de proză scurtă și poezii scrise de Veronica Pavel Lerner în 2001.