|
TRIBUNA NOASTRA |
|
Adria Munteanu Spune-mi, iubito, unde-ţi e popasul
Rămân cocoşul pus pe-acoperişuri
Miruna Tarcău Les cris des počtes Des cris de mort, Nous écrivons ensemble et
nous crions aux anges, Nous écrivons de
nuit, Ŕ chaque seconde nous suons
tous les mots de notre corps Nos livres sont des
cris, Échoué dans la
foule, |
Ionuţ Caragea Poemul meu ca un tren poemul meu ca un tren pe
firul epic poemul
meu ca un tren personal poemul meu ce nu mai
apare poemul meu ca un tren al
întoarcerii poemul meu şi eu cel care unge roţile
cuvintelor grele poemul meu ca un tren
flămând de timp şi distanţe şi eu cel care se opreşte
mirat
În altă viaţă am fost un râu în altă viaţă am fost un
râu într-o zi iubita mea a
plecat eram furios şi pentru o
vreme a plutit o vreme deseori iubita mea
cântă iar eu întind
degetele |
Darie Ducan Într-o cafenea din Montreal Seară de seară, rafale de
vieţi, 30 iulie 2009 Senzaţie de lipsă E gol în lume, mare
gol, Nu e nimeni şi nu e
nimic, 11 februarie 2008 Hai să ne iubim Hai să ne iubim,
Hai să ne iubim sub
percuţia Ca un ritual abstract,
Şi să ne fie porii solniţe
adânci Hai să ne iubim, Şi când îşi face cruce să
ne
Carmen Doreal Timpul meu acesta este timpul
meu
iubirea îşi curge năvalnic dincolo de această
clipă
|
|
Adrian Erbiceanu (poezii din vol. „Confesiuni pentru două generaţii”) Indurantă
Claustrofobizaţi de
judecăţi Eram făcuţi să fim
obedienţi; Păşeam prin purgatorii,
reformaţi, Ne şi vedeam deja
intelectuali, Prin timp trecând, imunizaţi
şi drepţi, Acum pricepem toţi ce vanităţi
Luminiţa
Suse Te deum déchaussée sur le bord de la
fenętre (Traduction et version française: Nicole Pottier, Clava Nour) |
George L. Nimigeanu Privelişti interioare Cuvântul unei limbi
universale Eram fereastra celuilalt
...şi raza Timpul pe gură degetul
ne-apasă Cu încă-o zare-n grai lumina
scade... Constantin Frosin FOIRE D’EMPOIGNE Quel est cet
entonnoir Quelle est cette force de
succion Qui me broie, tel un débile
noir, |
Eugen Enea Caraghiaur (Poezii din volumul „Bugeac străbun”) Noii ciocoi Mă apropii de tine
Basile Gliga Fără întoarcere Se-nvăluia ca într-o ceaţă
cerul
|
|
Mia Pădurean
Un actor pentru eternitate – GHEORGHE DINICĂ (Fragment) „Talentul lui este o frumuseţe stelară care va străluci pe bolta magică a artei, pentru eternitate.” Autoarea (...) - Mia Pădurean, vii dumneata din Canada să scrii despre mine. - Maestre, nici un drum nu-i prea lung pentru a vă întâlni. - Sunt bucuros să vă aud vorbind astfel. Intr-adevăr, românii stabiliţi peste hotare nu ne-au uitat. - Este puţin spus, avem admiraţie şi suntem mândri de marile noastre talente. Ultimul film românesc pe care l-am văzut în Canada a fost „Orient Expres” . A rulat o săptămână cu săli arhipline. Pentru noi, cei plecaţi de acasă, este o hrană spirituală. - Da, aveţi dreptate. In turneele făcute în străinătate ne-am simţit foarte bine. Am fost invitaţi la Paris de comunitatea românească, în Germania la Koln, în Israel la Tel Aviv. A fost extraordinar. Ne-au primit cu multă căldură sufletească. Este o plăcere să mergi în străinătate şi să întâlneşti oameni pe care nu i-ai văzut de mult sau niciodată şi care te primesc ca şi când ai face parte din familia lor. Pentru noi, actorii, este ceva deosebit. Ne dă, în afara succesului, siguranţa că eşti un om care are dreptul să fie mulţumit. Asta mă face să mă simt în al nouălea cer. Fără politicianism, aceşti oameni merg cu mine cu sufletul deschis, simt aceasta. - Aşa s-a întâmplat şi cu mine. Am venit din Canada să stăm de vorbă şi să pătrund tainele vieţii dumneavoastră. In scrisoarea pe care v-am adresat-o în 2006, dezlănţuiam toată admi-raţia mea pentru monstrul sacru. Dar nu sunt singura. In Canada persoane de vârste diferite vă idolatrizează. Una dintre aceste persoane este preotul paroh Sorin Gheorghe Şuta de la biserica românească - Naşterea Maicii Dom-nului din Montreal. Tânărul preot şi soţia sa, Ana, au un cult pentru dumneavoastră. Deşi noi locuim la o distanţă de 200 km, în oraşul Gatineau, mergem foarte des la această bise-rică, a cărei enoriaşe suntem. Preotul are o co-lecţie de CD uri cu filmele în care jucaţi. De câte ori mergem în vizită la ei, vizionăm din aceste filme, iar preotul vorbeşte cu atâta însufleţire despre dumneavoastră încât este o plăcere să-l asculţi. (...) Inimitabilul Gheorghe Dinică urcă pe piscurile cele mai înalte ale Gloriei - prin sar-casmul, expresivitatea, spontaneitatea lui, re-prezintă tipul original, punând în valoare par-ticularităţile personajului. Prin interpretarea rolurilor negative, Gheorghe Dinică înmănunchează iarba rea, dar mănunchiurile sunt atât de diferite, prin culori când blânde, când dure, încât stai împietrit de atracţia lor. Când ieşi de la un spectacol sau o reprezentaţie cinematografică, în care joacă Dinică, simţi nevoia să vorbeşti despre el, să-i aduci elogii, să te minunezi de forţa lui creatoare. Indiferent de ce întindere are rolul, el îşi lasă amprenta. Veninul replicilor când dulce, când amar, nu te otrăveşte ci îţi dă satisfacţia deplină, îndemnându-te să murmuri - El este un geniu. |
