nu sunt aici - e-o fantasmagorie - şi
tot ce-am spus la fel se va
întrece
cu-avântul lumii grosolan şi rece
în ce-a rămas şi va urma să fie
al gropii rânjet plânsete
petrece pe
spate-mi urcă un mânunchi de glie când tot ce-i astăzi vânt de
penurie
apleacă-n unde vocea s-o înece
e seară-acum şi trag de umbra-mi goală
cu-arome dulci amare - nu se ştie
pe-un alt zenit se frânge-o altă coală
mai albă decât prima... ce să fie?
şi mă întreb pierdut: “de ce banală
răsare din nimic o letargie?”
