Sonet de primăvară

 
« Prima pagină
în pas de anotimp se-aprinde focul
un nou sezon deschide cu mirare
fereastra lumii rece schimbătoare
şi-n valuri albe se redă norocul
mă sperie aceeaşi provocare
de cum lumina încălzeşte locul
şi floarea vieţii îşî petrece jocul -
fiorul gheţii încă mai tresare...
tristeţea nu-i aici când primăvara
atinge-ntinsul greu de promoroacă
şi vântul strânge iernii jugulara;
câţiva gândaci agale se îmbracă
în pături roşii părăsind povara
sclipirii făurarului buimacă