în pas de anotimp se-aprinde focul un nou sezon deschide cu mirare fereastra lumii rece schimbătoare şi-n valuri albe se redă norocul mă sperie aceeaşi provocare de cum lumina încălzeşte locul şi floarea vieţii îşî petrece jocul - fiorul gheţii încă mai tresare... tristeţea nu-i aici când primăvara atinge-ntinsul greu de promoroacă şi vântul strânge iernii jugulara; câţiva gândaci agale se îmbracă în pături roşii părăsind povara sclipirii făurarului buimacă