eşti mai senină ca un gând senin şi ochii tăi ascut orice gândire... din alb către verzui eşti o sclipire ce fulgeră şi taie flori de crin când glasul tău se zbate-ntre a fi mirabil scut şi vânt de penitenţă m-aş dezlega uşor de abstinenţă şi m-aş sălta în ceţuri ori în gri spirale triste zămislite-n nori să-ţi cern curatul chip în stropi de ploaie şi să cobor rapid să-mi intre-n pori să-mi spele trupul... - apa să-mi jupoaie orice relicvă că mai sunt azi om şi că te vreau atom după atom
