Pe scara
omenirii…
-
-
-
-
pe scara omenirii urcat-am din genune
-
la naştere şi-n viaţă cobor câte un pic
-
şi vremilor las vorba s-aud ce au a spune
-
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
-
-
călare pe o rază m-ascund de umbra minţii
-
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
-
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinţii
-
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
-
-
mi-e infinitul treaptă şi balustradă clipa
-
când paşii ce în tremur fac saltul decrepit
-
spre colţul nebuniei şi-au adormit în pripa
-
seducţiei fatale... nu-s eu cel toropit
-
-
în pântecul hapsânei vom colinda
ca racii
-
şi peste noi de-a pururi vor
înfrunzi copacii
