când
se-apleca în şemineu o rază prin munţii oblojiţi de nori şi ploaie mă încolţeai iubito în puhoaie de plete roşii ce-mi stăteau de pază rupeai cu vântul oasele-mi greoaie şi le-aruncai în ora de amiază; curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază ce pielea în deşertu-ţi mi-o înmoaie când din amonte-mi căutai căderea în ochii tăi ca un izvor pustiu îmi amorţeai şi aripa şi vrerea ca mai apoi tăcând să nu mai ştiu de ce frumoaso ţi-ai jertfit puterea şi sufletul l-ai dăruit să fiu...
