vine un ceas crăpat pe la amiaza mâinii
« Prima pagină
târziu vine un ceas când nu mai ai nimic de pierdut când nu mai ai nimic de câştigat şi trece aşa singur fără tine în cealaltă jumătate nelocuită atunci ar trebui poate cel puţin să te rogi să-ţi arvunezi parastasul speranţei altfel ce zbatere meschină jocul acesta eroic între două linii paralele vine un ceas crăpat cu buza din dreapta limpede clară cu buza din stânga ruptă amară pe la amiaza mâinii când muza miroase a  transpiraţie a lehamite şi a curvă tu lucrător cu ziua zelos conştiincios o siluieşti direct pe iarba prospăt cosită mirosind a liliac şi-a busuioc deocheat şi hoinăreşti mai departe ce caraghios aspect are iarba în urma ta până la jumătate cosită până la jumătate culcată numai ici-colo căte o floare una albă nefiresc de albă alta însângerată