târziu în lungi etapizate forme
« Prima pagină
sub acest clopot uriaş de grăsime în
grădina nimănui fructul dorit
 
aerul scoicii pe ţărmuri pipăibile
înfloreşte târziu în lungi etapizate forme
efluvii subterane genetice ard trupurile de humă
şi-n brazdele tinere razele seci
pun capăt acestui tărâm migrator
 
aUd
până la ziua primară paşii şopârlei flămânde prin
sângele întunecat verde-turcoaz strigoi fără nume
ce linge în tihnă OMoplatul celulei (pe care
ard şuviţele Dalilei)
 
pictează-te mai departe migrenă absurdă (pe ochiul creierului
dilatat) căci laşitatea ta
bolnăvicioasă oficiază repetat întregul dezastru
 
CE mai e nou camarade
(îţi aminteşti mai spre sfârşitul propoziţiei acolo
unde ceva măreţ ademenit de întâmplare
căutându-şi norocul în căuşul aceluiaşi trup cumsecade
mai speră
dornic să prindă eroarea acestui discurs)
 
surâzi liniştit
şi-n recoltele târzii ale mâniei ascunzi ucigaşii simbriei
desăvârşind un punct ce-naintează
 
S C R I I
nimeni nu mai scrie demult prietene
se eXcită pe-de-a-ntregul numai
astupând în grabă cu trupul cuvântului
golul  d i l a t a t !...