singurătatea mea tuturor
« Prima pagină
lungi etape de timp
în dezacord cu vremea ne-am străduit
cu umilinţă să nivelăm în grabă visul seduşi
de idealuri sforăitoare împinşi
în eprubete cu-de-a-sila DaR
V I T A  nostra
urla semeaţă în ograda fiinţei mugind prin
colivia fără gratii O
întreagă fortăreaţă zburătoare strunită
dibaci în hamuri de aur O
înficoşătoare
D E L A P I D A R E  a morţii
 
şi curgea printre vii şi printre morţi nefăgăduită o zi din celălalt timp şi cântau în ferestrele luminii cocoşeii bălţaţi al victorilor promise chesoane baloane flori de cârpă şi fanfare de platină pe steaguri de lut rumegând în tihnă ecouri desfrunzite şi pe maluri de carne obosite era o sărbătoare continuuă de zaţ lungi interminabile parastase ale memoriei
 
cocoţată în trupuri jilave
vârsta de bronz înaintează falnic
 
un nod
un zgârci o prelungire fină la-ntretăierea unghiurilor clare
printre dinţii EI ştirbi  mirosind a lingoare
a îndestulare şi frig
cu prelungire mai fermă aerul respirat
asaltând alveolele clipei cazemate de gumă
 
cu bunăştiinţă
şi nesilit de nimeni
adaug singurătatea mea  t u t u r o r