între bucătărie şi numărul unu
 
« Prima pagină
între bucătărie şi numărul UNU rânjeşte
satisfăcut prietenul meu platon din păcala-făgeţelului
ah zice el ( muşcându-şi nasturii gurii )
ideile în general bătrâne îţi ţin de cald
de foame şi de bine
cu cât le-ncerci mai rar
şi fără-mpotrivire ( cum s-ar zice )
 
dar eu … hălăduiesc printre voi mai departe
albind de dor pereţii albi din vis şi
nu mă dumiresc îndeajuns niciodată mici
tatuaje ale unor amintiri ciudate
netrăite încă
sugrumă lent şi fără remuşcare liniştea dinlăuntru
mici pete galbene osoase ce zboară la-ntâmplare prin
camera mea orbitoare
 
amprentele unor mâini prea lungi ce sapă-n
aerul cretos galerii acvatice
  
aH pereţii mei ocrotitori
ah mândra mea cutiuţă de rezonanţă
( viziune a unei geometrii alese ) ascunsă cu grijă
acolo sus pe creste între ramurile unui
imens copac alb de beton sticlă şi fier
 
(nicăieri scorbura veacului meu nu e mai luminoasă)
 
îmi vine uneori să urlu de bucurie
să ies pe balcon pe terasă să-mi chem toate rudele risipite aiurea prin lume
prietenii duşmanii femeile acelea care nu m-au iubit niciodată
pe mama sărmana mereu singură după naşterea mea
pe tata primul bărbat rămas liber din rasa domestică
să mă vadă cât de fericit sunt
 
îmi vine uneori să cânt de tristeţe dar V Ă D
şi A U D prin unghiul drept tăiat de-mpreunare
la-mbrăţişarea lor solemnă
prin perete
cum izvorăşte luna borţoasă cu ţâţele-n braţe şi stelele umede
şi cură behăind peste lume