acest cântecel şi gura lui zdrenţuită
« Prima pagină
de dinspre fiinţa mea umilită înalţ acest
cântecel
vesel cânt dat să trăiască toată libertatea
şi către tine prietene care nu mă cunoşti înalţ
zădărnicia lucrului neterminat
 
du-L tu
mai departe de kilometrul zero al
neputinţei
peste ogoare mănoase în aleasă sărbătoare până
la marginea mărilor albe şi a munţilor cei fără de margine
până acolo unde valul clepsidrei albastre leagănă firavul nisip
căci aici
este toată puterea şi toată slava dezdrumicării noastre
aici unde uliţa strâmtă a cuvântului se lărgeşte şi cură
cu toată gloria ei zdenţuită
mirabila pustiire