Interviu cu poetul Ionuţ Caragea (Revista Arcada)

Când ajungi la un anumit nivel în literatură, ştii cu adevărat cu cine ai de-a face.

« Prima pagină
1. Ce ai vrea tu să însemne pentru cititorii tăi poetul Ionuţ Caragea?
 
În primul rând te salut şi îţi mulţumesc pentru ideea acestui interviu.
Nu cred că mi-am propus vreodată să însemn ceva anume pentru cititori. Nu ca imagine personală sau ca poet. Scrisul, încă din anii copilăriei, a fost căutare, explorare. Atunci când am ales să mă destăinui celorlalţi prin poezie a fost pentru a transmite un mesaj şi a stabili o punte de legătură între oameni. În acel moment m-am identificat cu un donator de cuvinte, de trăiri, de sentimente.
 
2. Crezi că poezia ţine de un talent nativ sau este o aptitudine dobândită?
 
Eu cred că poezia este o comoară ce aşteaptă să fie descoperită de către fiecare dintre noi. Revelaţia poetică  ţine de mai mulţi factori. Începând de la mediul în care omul trăieşte şi continuând cu încercările inerente ce apar în viaţă. Problema se pune când vine vorba de capacitatea receptivă a individului şi capacitatea sa de a se exprima cât mai natural cu putinţă. Aici intervine probabil noţiunea de har şi acest lucru nu poate fi descris cu acurateţe printr-o simplă definiţie.
 
3. Ştiu că ai publicat în ultimul an 4 cărţi. De unde această efervescenţă, ce te inspiră pentru a scrie?
 
Nu cred că numărul cărţilor contează sau perioada în care au fost scrise. Acestea sunt doar pure statistici biografice. Fiecare avem momente în care suntem mai mult sau mai puţin lirici şi acest lucru depinde de intensitatea sentimentelor. Inspiraţia vine din viaţa de zi cu zi, din evenimentele ei, din procesul continuu de căutare al unor răspunsuri cu privire la existenţa omului în raport cu mediul înconjurător, cu societatea, cu divinitatea etc.
 
4. Crezi că literatura română merge pe drumul bun?
 
Literatura română, la fel ca şi societatea care o marchează, este într-un lung proces de tranziţie. Se fac tot felul de experimente, unele reuşite, altele nu. Important este că se încearcă ceva. Însă cine stabileşte valoarea unei culturi sau a unei limbi ? Depindem de alţii sau depindem numai de noi înşine pentru schimbarea la faţă a României?
 
5. Locuieşti de mai mulţi ani în Canada. Cum vezi literatura occidentală în raport cu cea autohtonă, care sunt diferenţele?
 
În occident frustrările sunt mult mai puţin evidente în literatură. În România tot mai mulţi scriu despre gropi, câini, foame, mizerie, sex, corupţie, bucureştisme, becalisme, manelisme. Scriu despre ceea ce îi domină şi nu despre ceea ce le marchează cu adevărat existenţa, despre esenţă. Vulgarul şi comercialul, menite să şocheze, au luat locul frumosului, filosoficului, sublimului.
 
6. Crezi în literatură ca profesie, ca sursă principală de venit?
 
Cu siguranţă. Însă problema care se pune este: mai sunt oamenii preocupaţi de citit într-o lume în care domină internetul, televiziunea, jocurile video şi ultimele descoperiri tehnologice? În plus, este greu să obţii un venit ca scriitor dacă nu ai sprijin puternic la diverse niveluri, dacă nu ţi se face publicitate etc.      
 
7. Ce succese literare internaţionale te-au impresionat în ultimul timp?
 
Unul dintre ele este fenomenul Harry Potter şi deschiderea cititorilor către genul fantasy.
 
8. Consideri benefică implementarea ideii de marketing cultural în literatura română?
 
Şi da şi nu. Mă întreb cum poate un cititor cu adevărat să facă diferenţa între ceea ce îi place, ceea ce i se impune şi ceea ce nu a citit vreodată. Sau, ca exemplu, dacă studiul pieţei literare va demonstra că cititorul are nevoie de cât mai multă literatură vulgară, publicaţiile şi autorii trebuie să se adapteze noilor cerinţe?   
 
9. Între critica literară din România şi cititori se cască astăzi o prăpastie. Există soluţii, şi dacă da, care sunt în opinia ta acestea?
 
Depinde despre care cititori vorbeşti. Sper că nu cei de pe atelierele literare. După părerea mea, criticii sunt ignoraţi sau contestaţi tocmai datorită faptului că şi-au asumat responsabilitatea şi că au competenţa de a da un verdict. Cum în prezent mai fiecare autor se crede valoros şi mai fiecare comentator se crede critic, este normală această prăpastie.
Soluţii? Nu prea există. Însă când ajungi la un anumit nivel în literatură, ştii cu adevărat cu cine ai de-a face.
 
10. În străinătate, cultura a fost înglobată de mult timp de entertainment. Crezi că acesta este viitorul şi în România?
 
Nu sunt de acord cu această afirmaţie. Cultura nu poate fi înglobată pur şi simplu. Poate fi influenţată. Când spui cultură te referi la un ansamblu de valori materiale şi spirituale. Cu siguranţă, influenţa fenomenului entertainement se va accentua şi în România. O fi rău, o fi bine? Rămâne de văzut.
 
11. Fiindcă te ştiu un împătimit al genului SF, te rog să-mi spui ce crezi de explozia acestui gen în ultimii ani?
 
Poate că oamenii au ajuns treptat-treptat la concluzia că proza S.F. nu mai este o cenuşăreasă a literaturii. Implicaţiile sunt din ce în ce mai mari. Priveşte de exemplu industria cinematografică. Odată cu avântul tehnologic, tot mai multe filme se ecranizează după capodopere ale autorilor de ficţiune. Preconizez că în scurt timp genul S.F. va fi unul dintre cele mai bine cotate.
 
12. Într-o carte de-a ta, te autointitulezi “poetul născut pe google”. Crezi că viitorul culturii este online?
 
În primul rând nu mă autointitulez “poetul născut pe Google”. Am scris doar că “M-am născut pe Google”, în poemul cu acelaşi nume. Sintagma „poetul născut pe Google” mi-a fost atribuită în urmă cu doi ani de către poetul Adrian Erbiceanu, într-un comentariu lăsat la o recenzie realizată de către poeta Maria Prochipiuc.
În ceea ce  priveşte viitorul culturii, mai bine zis al literaturii, cred într-o formă de coexistare a literaturii pe suport virtual cu cea pe suport fizic.
 
13. Spune-mi care este ultima carte pe care ai citit-o?
 
În prezent citesc despre poezia autorilor din Quebec şi Canada. Ultima carte citită a fost o antologie, „Poèmes” de Pierre Morency. Acum citesc  Poésies complètes” de Émile Nelligan.
 
14. Ce proiecte interesante le pregăteşti cititorilor tăi, la ce să se aştepte ei în perioada următoare?
 
Nici eu nu ştiu exact ce îmi va aduce inspiraţia. De fiecare dată după ce public o carte, îmi pun serios întrebarea: voi mai scrie vreodată? Dar până acum am publicat numai poezie. În ce priveşte proza de ficţiune, lucrez de mai multă vreme la un roman.