Cocoşul egiptean
 
« Prima pagină
singur în mijlocul unui deşert nesfârşit
înţelegi ce înseamnă o coca cola rece
 
 
să preţuim fiecare picătură de moarte
încetul cu încetul vom ajunge departe, dincolo de curcubeu
dincolo de soare, dincolo de samadhi
păşim pe trupuri de copaci
focul încearcă să purifice
totul se sfârşeşte în iatacuri îmbrăcate în alb strălucitor
prea multă murdărie, prea multe straturi de fiinţă
pictorul pune culoare, acoperind tablouri cu epiderme
statuile sunt închisori pentru inimi,
am încercat în zadar să iubesc pietrele calde
gheaţa din ele răzbate parfumând focul
mă ard în ţepii ascuţiţi ai buzelor tale
încerc să-ţi dansez iubirea mea,
dar pierd întotdeauna ritmul, şcolile nu au învăţat încă să uite
 
fierul străluceşte ademenitor
ultima friptură în sânge
pasărea de aur îşi întoarce capul privind atent
umbra se apropie
ne plac fiinţele fără ochi pentru că ne temem de oglinzi
 
toporul loveşte curat, fără remuşcări
capul cocoşului se rostogoleşte printre sfere perfecte
ochii au împietrit scuipând iubire
trupul va mai alerga în lumina crepusculului
el nu poate înţelege de ce
trebuie să moară...