-
Arkai tăia valurile, vânjos
şi nebun. Era un filosof. Poate ultimul filozof al lumii. în urmărirea lui
pornise temutul submarin roşu.
Arkai, stai că trag! i-a
strigat submarinul roşu supărat că textele lui Arkai treziseră conştiinţele.
Nici să nu te gândeşti
să pui mâna pe mine, a strigat Arkai
înotând voiniceşte dincolo de
bariera de corali care cântau de mama focului în bătaia soarelui.
Arkai, nu te prosti, n-ai scăpare! Directorul Naţiunilor
Unite nu-ţi mai ia apărarea în şedinţa
din careul magic. Eşti declarat 'persona
viciosa! Sistemul tău
fiziologic a fost pus la popreală. Ai răsturnat toate
valorile, aiuritule! -
Vezi-ţi de drum, submarinule roşu! a
răcnit Arkai urcându-se în spinarea unei balene Bombo şi îndreptându-se spre
Polul Nord. Balenele Bombo nu se temeau de submarinul roşu. Balenele
Bombo erau nişte mutanţi de toată splendoarea. în bătaia lunii arătau
ca nişte munţi, în lumina zorilor
păreau nişte fregate de sticlă. Ele
citiseră în câmpul subluminic toate
textele lui Arkai şi-l iubeau nespus.
Pentru că Arkai răsturnase toate
lucrurile cu susul în jos. Anume, că
Universul nu era univers, ci o
respiraţie. Că muzica era o fiinţă de sex
feminin şi că fiinţele obişnuite erau
note pe partitura Universului. Arkai
spusese ceva şi despre identitate.
Identitatea era stăpâna lumii şi nu Omogenitatea. Acum, Omogenitatea îi
trimisese pe cap submarinul roşu să-l torpileze. Submarinul se hrănea
cu plancton şi păzea cu străşnicie
cuceririle Omogenităţii. - Arkai,
predă-te! urlă tunător submarinul roşu învârtindu-şi
ameninţător elicea prin valurile
înspumate. O să te fac tăiţei, o să fac
din tine o supă filozofică, pe cuvânt
dacă mint! Arkai a pus balena
Bombo să facă o voltă şi apoi s-a dus la fund
unde s-a întâlnit cu Gorbaciov, cu Ala
Bana Bortocala şi cu Hitler şi cu Crasai Banger, vânătorul de
fluturi, care tocmai discutau aprins
despre posibilitatea ca Lumea Virtuală să fie folosită pentru stoparea
entropiei universale. Arkai i-a salutat râzând şi, mişeleşte, a lăsat
torpila submarinului roşu să se înfingă drept în scăfârlia lui Hitler.
Ciocanul de apă a spulberat simandicoasa adunare şi a aruncat balena
Bombo drept pe Everest. Mii de
credincioşi aflaţi în pelerinaj au crezut
că văd aievea Arca şi s-au aruncat în
genunchi. Numai Herman Borman,
grămătic al naziştilor reformaţi, l-a recunoscut pe Arkai şi şi-a
scos revolverul vrând să-l împuşte pe
loc. Balena Bombo s-a răsturnat
în ea însăşi transformându-se în ceaţă, iar Arkai a scăpat viu şi nevătămat,
gata, gata să pună la punct un nou sistem filozofic care
să de-a peste cap întreaga gândire
politică a sfârşitului de secol. Submarinul
roşu s-a încăpăţânat să urce în munţi folosind apa gheţarilor topiţi, a
sfredelit o stâncă şi-a pornit-o de nebun după Arkai ameninţându-l în fel şi
chip. Arkai! Arkai! Ce-i cu dorinţa ta aiurită de a suci
minţile Sclavilor De Lux care muncesc pe
ruptelea în marile lagăre planetare, vino înapoi derbedeule, filozofule de operetă. Arkai, Arkai,
hai să negociem! Negocierile au început în deşertul Sahara. Submarinul
roşu s-a bălăcit într-o băltoacă şi i-a propus lui Arkai postul de
Manipulator Mondial OfiJal. Arkai a mai cerut şi o druşcă do votcă, dar
submarinul roşu n-a vrut nici în ruptul capului zicând că ultima
duşcă de votcă de pe Pământ o ţine
pentru el şi numai pentru el. Negocierile au loc şi astăzi. Dacă te opreşti
din lucru, dragă Sclavule De Lux,
poţi să-i auzi pe Arkai şi pe submarinul roşu cum se ceartă şi cum se mai
ameninţă şi nu ajung la nici un rezultat.
