Masa lui Jelly Fish era încarcata cu o multime de bunatati marine care, toate,
se întreceau sa-si sumeteasca nebuna de Pax 6 în fel si chip.
Pax 6, gagiilor, e gena vazului si toata tevatura despre care va vorbesc
are o oarecare tangenta cu teleologia.
Poanta e ca Jelly Fish era privit de întreaga sa masa de bucate.
Gongorzolla de la Arsenalul Lunar i-a atras atentia asupra acestui lucru.
Pentru Jelly Fish care fusese serios încercat în Razboaiele de Imagine de la
sfârsitul Mileniului, toata povestea capata dintr-odata greutatea unui miracol.
Defazându-se în pliurile temporale ale evenimentului-prânz, Jelly Fish încerca
sa-si modifice imaginea valurind-o.
Gongorzolla s-a plâns câtiva ani mai încolo unui vânator de balene de
sticla din Kamceaikan ca încercarea lui Jelly Fish i-a produs o serie de
neajunsuri, simultaneitatile sale având serios de suferit.
Prânzul la care bunatatile marine l-au privit pe Jelly Fish ca o
totalitate respectabila, ca o singura fiinta, a devenit celebru în toate
galaxille valurite ale universului plin de universuri. Multi colectionari s-au
înghesuit la târgurile verii de pe asteroidul Mandha sa cumpere momentul
digital pe care niste maestrii ai licitatiilor l-au numit sugestiv Marele
Prânz al Întregii Privirii .
Niste filozofi din arhipelagurile Purpurii si-au manifestat serioase
îndoieli încercând sa demonstreze ca fiintele sincrone, nascute sub presiunea
câmpurilor magnetice aidoma unor structuri vii exemplare, sunt doar inventia
unor rataciti.
- Nu voi încerca sa demosntrez contrariul, i-a scris Jelly Fish unei
femei necunoscute care se virtualiza din când în când în siajul sau. Pur si
simplu nu am chef, nu am deloc chef. Când vei primi acest mesaj, eu ma voi fi
valurit înspre momentele digitale nordice iar tu probabil ca-ti vei fi
schimbat epiderma. Mi-ar placea sa facem un pic de sex în maniera traditionala
fara sa ne fugarim prin momente digitale pacalitoare si pline de vârtejuri
virtuale. În sfârsit, pur si simplu îmi pregateam un prânz pe cinste când m-am
simtit privit. Nu era, as vrea sa stii, o privire obisnuita, ci un întreg
concert Pax 6! Ma întreb cum au reusit toate genele Pax ale bunatatilor marine
sa se sincronizeze pentru a ma focaliza si mai ales as vrea sa stiu de ce au
facut-o. Intentia nu mai trebuie demonstrata.
- Crezi ca e în mod clar o intentie? întreba femeia virtuala luând
diverse forme pentru a-l amuza pe Jelly Fish. Poate ca regimul tau de
navigatie îti joaca feste. Poate ca o furtuna magnetica ti-a bulversat
momentul digital. Sau poate ca proximitatea mea a facut ca totul sa devina
haotic în existenta ta. Ar fi interesant ca, valurindu-ne unul într-altul, sa
descoperim mai multe scenarii. Poate ca acest faimos prânz la care l-ai
invitat pe preotul Gongorzolla nici n-a avut loc în realitate si poate ca e
doar în imaginarul cuiva, al unui tridimensional, de exemplu. De ce l-ai
invitat pe Gongorzolla? Ce ai sperat?
Jelly Fish nu se astepta la o asemenea îndrazneala. De obicei, femeile
virtuale care se unduiau fantomatic în siajul sau erau discrete în privinta
existentei sale valuritoare. Dialogurile cu ele se învârteau în jurul sexului
si atât.
- As vrea sa-ti dau un nume, sopti Jelly Fish
încercând sa stabilizeze momentul digital si construind pe loc o realitate
adiacenta. O faleza. O terasa. Un ocean. Un chelner. O masa în doi. Şampanie.
- Elsatra e numele meu, spuse femeia virtuala acceptând sa ia o forma
oarecare dintr-un pliu pe care Jellz Fish îl localizase deja în periferiile
sale magnetice. Elsatra!
- Elsatra, începu Jelly Fish cuprins de emotie, l-am invitat pe
Gongorzolla pentru ca aveam de gând sa-i pun câteva întrebari despre Dumnezeu. - Ah,
facu Elsatra lasându-si buclele aurii sa se reverse printre picioarele mesei.
Ce pasionant, Dumnezeu! O sa-ti spun un mic secret, am inventat un Dumnezeu
pentru barbatii din constelatiile primare. Oh, nu, nu protesta! striga Elsatra
ridicând cupa de sampanie. Recunosc, m-am jucat într-un mod periculos. Am fost
curioasa însa sa vad pâna unde pot împinge lucrurile. Am înteles astfel ca din
motive stranii, credinta se valureste si ca în anumite bifurcatii, valurile de
credinta vin unele peste altele nascând o multime de mituri dar si confuzii de
sens.
- Elsatra, sunt lucruri diferite si...
O orechestra de dixieland îsi facu aparitia dintr-un moment anterior
acestui fictional si, pus pe sotii, umplu întreaga faleza de ritmuri îndracite.
Dirijorul îsi smulse pe rând cele sapte masti, se transforma din girafa în
pian electric, apoi lua înfatisari hazlii pentru ca lumea sa se destinda.
Jelly Fish încerca sa modifice momentul digital dar nu reusi pentru ca
orchestra de dixieland parea sa fie o constructie virtuala autonoma generata
de prezenta unor atractori pe care el înca nu-i identificase. Hei, hei, striga
el usor enervat, tocmai vorbeam despre Dumnezeu, va rog sa luati o pauza.
Numai ca trombonistul îl lua peste picior si slobozi o nota grava în bataie de
joc, mititelule, suntem într-o zona neutra, nu ne pasa de prânzul tau fabulos,
nu ne pasa de femeia ta digitala si nici de povestile tale siropoase despre
Dumnezeu!
Jelly Fish se lasa pagubas. În fond, preotul Gongorzolla se pierduse în
imensitatea oceanului digital fiind luat de un SMS trimis la întâmplare de un
smecher de haecker din Orasul Sticlelor si Vibratiilor.
- Chiar asa!? striga dirijorul protapindu-se în
fata mesei ale carei unghiuri se înmuiasera deja sub presiunea câmpurilor
magnetice. Îti citesc gândurile, Jelly Fish, te scanez periferie cu periferie!
Sa stii ca si noi ne-am întâlnit cu acest Gongorzolla! Ştii ce ne-a cerut sa-i
cântam?
- Ce? Ce? striga Elsatra batând vesela din palme si facând sa sara
scântei în toate partile. Vreau sa stiu! Vreau sa stiu!
- Nu te grabi, cucoana! Nu e de joaca! Gongorzolla ne-a cerut sa-i
cântam Big Bang Boo! Întelegeti?
- Şi?
- Pai nu stiti?
- Ce sa stim?! striga Jelly Fish blestemându-se ca nu se înrolase în
Serviciile Speciale pe vremea când înca mai cautau multiplicanti aidoma lui si
ca toata viata se ocupase de studiul sistemelor disipative într-un amarât de
institut de cercetari specializat în domeniilor imagologiilor.
- Big Bang Boo e o parola. O melodie-parola care schimba codurile
universului plin de universuri. Începe cam asa.....
Jelly Fish nu avut timp sa reactioneze. Elsatra se topi prin vazduh.
Periferiile lui se volatilizara. cerul se crapa. Jelly Fish încerca sa-si
încheie exietnta într-o cheie anecdotica dar trombonistul îl dezactiva cu un
Si bemol.
- Hei, sefu', pe asta l-am ras. Am stabilizat
câmpurile magnetice. Nu mai avem fluctuatii. Şi acum ce facem?
Dumnezeu se întoarse spre trombonist si-l dezactiva. Apoi se strecura în
corporalitatea unei gene Pax 6 si începu sa priveasca plin de curiozitate, de
pe o masa încarcata cu fructe exotice si aflata nu departe de loja arbitrilor,
cursa de cai din Nottigham.
