Fanfara municipală
 
« Prima pagină
Eliodor Barazol se întoarse spre fereastră. Spuse:
- Plouă.
Aghiman Cazabran se întoarse şi el spre fereastră.
- Ninge.
Vabral Hornicular se întoarse spre fereastră. Strigă:
- Dogoreşte soarele!
Şi Miriadam Pararăm se întoarse spre fereastră, surâse şi spuse că suflă vântul turbat.
Dar, în sfârşit, trecu fanfara municipală şi-i puse pe jeratic, le dădu fiori. Răcniră de-a valma:
E tambur-majorul din Berlin!
Conţopistul?!
Conspiratorul, vezi bine!
Membru de partid, desigur!
E toboşarul din Kaliga!
Paranormalul?
Spionul roşu!
E şi trombonistul din Mokasili!
Conspirator şi el!
E şi trompetistul din Beauburg!
Cârnăţarul?!
Violatorul, domnule dragă.
Trecea fanfara municipală să-1 întâmpine pe american.
Avionul prezidenţial tocmai survola.
Îl însoţeau avioane de vânătoare periculoase. Mulţimea ovaţiona. Oficialii îşi aranjau cravata şi-şi lustruiau bombeul de manşeta pantalonilor. Când dogorea, când ploua, când ningea.
America! America! Şi nişte copilii şi nişte babete şi nişte pasionaţi agitau steguleţe, aruncau trandafiri. Un homosexual leşină. Mulţimea se aruncă înainte, să ocupe scările, gările, ministerele.
La revoluţiune! Şi nişte funcţionari îşi dădură obştescul sfârşit. Dar fanfa­ra municipală trecu mai departe, dincolo de aerogara. Sigur că nişte poliţişti se luară după fanfaragii. Unde vă duceţi, stimabililor, vine avionul prezidenţial, aţi încălcat protocolul. Chestii dintr-astea foarte serioase. Ca şi când patria ar fi fost în pericol. Şi cum cobora avionul i se zăriră însemnele. Că n-ar fi fost americanul. Poate un cântăreţ de hip-hop.
Poate chiar Gagarin. Poate Târfa Universală sosită să le spună ce şi cum despre revoluţia sexuală. Şi tambur-majorul scoase o mitralieră de sub pulpana hainei şi, foc automat.
Avionul atinse betonul încins. Pierdu un motor. Se răsuci pe dreapta. Conflict internaţional. Bomba atomică gata, gata să cadă peste bietul orăşel. Câteva zeci de morţi şi răniţi şi foarte multă televiziune. Şi declaraţii şi martori. Şi toate se înroşiră instantaneu. În WorldNet se zvoni că ar fi vorba de un platou de filmare. Că fanfara municipală era un scenariu, de fapt. Că din avioanele de luptă se cernea ninsoarea şi ploaia şi dogoarea după metode ştiinţifice. Că armata făcea un experiment de proporţii pentru a întări capacitatea de apărare a patriei. Că erau manechine corpurile carbonizate şi că avionul prezidenţial ar fi fost de mucava, iar căştile poliţiştilor din zahăr candel.
Cum altfel? întrebă Eliodor Barazol ieşind din WorldNet şi lăsând în urma lui un virus.
Cam aşa ceva, spuse Aghiman Cazabran ieşind şi el din WorldNet şi lăsând în urmă un virus ogival.
Dar ce  credeau? murmură Vabral Hornicular ieşind la rându-i din WorldNet şi lăsând în urmă un virus bicefal.
Şi Miriadam Pararăm îi împuşcă în cap. Dădu foc punctului logistic. Coborî în stradă. Se întâlni cu tambur-majorul din Berlin şi porni alături de el. Opriră la o staţie de benzină să facă plinul. Spre miezul nopţii se îmbarcară pe submarinul atomic care patrula în apele golfului.
Căpitanul submarinului îşi aprinse un trabuc şi, prin metode ştiinţifice, procedă la punerea în aplicare a punctului doi din monstruosul plan de cucerire a lumii. Delfinii şi balenele şi caracatiţele virtuale se răspândiră în Oceanul Planetar pregătind schimbarea rasei umane