Să nu mai poţi
cumpăra vise
şi închiria speranţa
îndatorându-te timpului
înc-un ceas, o zi, o noapte,
ţi s-a-ntâmplat vreodată?
Să nu mai ai loc
pe scaune goale,
din portmoneul de piele
niciun gând bun
să nu-ţi mai achite conştiinţa
cu un cuvânt, adevăr sau minciună,
ţi s-a-ntâmplat vreodată?
Să nu-ţi mai recunoşti
nicio mască,
să nu mai ştii
ce-ai vrea să-ţi spună oglinda,
nicio amprentă
să nu-ţi mai semneze trecerea
prin lumi, prin case, inimi,
ţi s-a-ntâmplat vreodată?
Să-ntorci din drum trecutul,
s-arunci înapoi viitorul,
lumea toată
s-o transformi în nisip
dintr-o dată
şi, tot dintr-o dată,
să păşeşti în ea
altfel
şi totuşi neschimbată,
ţi s-a-ntâmplat vreodată?
