Dumnezeu prezintă
starea vremii:
o să plouă
cu cer senin.
Cândva.
Tu l-ai inventat,
degetul tău
l-a pus rege
peste eter.
Ţi-e ca un părinte
şi cu basme
îţi veghează somnul.
Ochiul lui fardat
din vârful piramidei
te hipnotizează,
şi ţi-e frate.
În greşeală.
Aripile lui
împachetează lumea –
liberul arbitru.
Nu limpezi păcate,
tribunalu-i peste stradă,
îngerii-s albaştri,
înarmaţi cu învoială.
Pe scaunul electric
e locul cald,
şi crezi că-i bine.
Te lăfăi,
te răsfeţi
şi te hlizeşti,
te strâmbi
la cei de dincolo de-oglindă.
Dar rânjetul
se-ntoarce-n tine,
şi te răstoarnă.
Oare?
