EREZIE
« Prima pagină
Sunt statuia
cioplită de propriile-mi mâini nesigure;
idolul născocit
de tremurarea Gândului.
Originile-mi sunt pietre,
viitorul – zare.

Sunt lege
doi metri pătraţi în juru-mi,
şi-ntreg universul
încape în lumea mea
de doi metri pătraţi.

Sunt zeul
credinţelor mele
şi sunt la vârsta nemuririi.
Icoanele mele
stau într-un album de familie.

Soarta mi-o scriu cu pasul
şi cu roata.
Îmi schimb destinul
c-o simplă privire.

Sunt dumnezeu
între-o mie alţii,
într-o lume
în care lumile se ciocnesc între ele
distrugând Lumea.