Ce curios bate vântul
printre stele !
Imi legăn capul pe frunzele care zbor
Şi mă mir : ce curios bate vântul printre stele !
Parcă-ar fi răsuflarea ta între ochii mei închişi.
Mă întreb : nu mă auzi ?
Toamna se tulbură nopţile între cer şi pământ ?
Mi-e frig. Sub pământ şi în cer nu se muşcă anotimpurile,
Dar aici umbra mea străvezie nu-mi ţine de cald.
Mi se pare că s-a întâmplat ceva.
Fenomenele atmosferice sunt pentru noi, umbrele, duşmanii cei mai perverşi.
Lucrurile schimbătoare nu le putem învăţa niciodată,
Ca acum, când mă dizolvă o burniţă uricioasă.
Cred că nu mai am timp să ajung în cer
Trebuie să mă grăbesc să mă-ntorc în pământ.
