Pe pielea ta albă şi
crudă, întinsă,
Şi prinsă (ca-n capse) în unghii subţiri
Vreau să-mi întind palmele, limbi de cactuşi cu spini
Să tresari înţepată, să te lipeşti mai tare, să
ţipi, să suspini.
Pe umerii galbeni -umerii sunt oglinzi convexe în care soarele se reflectă-
Pe umerii galbeni şi reci, pe genunchi,
Stai aşa, nu vreau să-mi pun decât privirile şi gura
Şi genunchii mei într-o similitudine suspectă.
Ţi-aş mai cere şi ochii -ochii sunt uneori rame din
care tablourile au căzut către fund-
Dar o furnică se târâe pe podea ca să-mi indice sensul invers.
Mâinile mele cu mâinile tale se luptă din mers
Ca doi inamici care-au uitat să-şi anunţe războiul
printr-o salvă de tun.
