-
Poeţii
-
- Un
poet a scris că mărul e-o pasăre
- Şi
sardeaua o piatră preţioasă
- Iar
cititorii s-au simţit înşelaţi
- La
cântar, şi-au luat realitatea în casă
-
-
- Dar
în zori privind pomul încărcat
- De
somnul păsărilor roşii adormite
- S-au
temut că-şi vor lua zborul albastru
- Şi
s-au repezit să le calce-n copite
-
-
- Şi
s-au dus la pârâu, de teama peştilor,
- Ca să
nu le scape prin îndoială
-
Peştii luceau şi râdeau sprinten de ei
- Şi
oamenii fugeau, fugeau de-o nouă sminteală.