E vântul
« Prima pagină
Cînd ceţuri mişcătoare coboară-n delta serii
Tăcerea stâncilor devine-asurzitoare.
Sensuri fără cuvinte se-amplifică şi pier-
Îngeri loviţi de trăznet, căzuţi la drumul mare.


Nici un glas. Dar cine vorbeşte de măreţie
În mândra, în libera singurătate?
Spaţiul împlinirilor pătrunde-n celule.


E vântul care trece prin cetate.