-
Aprilie
-
- Departe, departe, la
al şaptelea han de la stâlpul
acesta
- Stăpâneşte un porumbel alb nişte
ruine.
- Nu sunt cuiburi uscate, nici zmee
de hârtie, vă asigur, sunt
- adevărate ruine
- Situate departe, departe,lângă al
şaptelea han de la stâlpul
- acesta.
- Seara, în fiecare seară, un ceas
se opreşte şi deasupra se încruntă
- de ploaie.
- Atunci cerul se roteşte,
amestecând culorile prelinse
- Pe catapeteasma invizibilă a
nopţii.
- Atunci, ca o paletă murdară,
- Cerul întreg e un amalgam de
întrebări.
- Atunci aripa porumbelului alb
creşte
- Peste ruinele vinete şi aduce
senin.
