Membră a Asociaţiei Scriitorilor Români din
Canada,
Diplomă acordată de Liga pentru Renaşterea Daciei
pentru excepţionala activitate literară,
Diploma Societăţii Sodalitas Ovidiana
pentru Promovarea Prestigiului Spiritualităţii Literare Româneşti În Canada.
Livia Nemţeanu-Chiriacescu şi-a început cariera publicistică la vârsta
de 15 ani, elevă fiind, şi a
continuat-o până în zilele noastre, cu o certă reţinere în perioada comunistă,
care i-a blocat un timp accesul, ca şi dosarul excelent de recomandare pentru
intrarea în Uniunea scriitorilor din România. Acesta i-a fost admis abia în
1990 după căderea comunismului. Livia Kiriacescu (Kiriacescu în actul de
naştere, şi Chiriacescu adoptat de autoare pentru publicaţii) a urmat
cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, înscriindu-se şi activând în
Organizaţia Tineretului Liberal din facultate. A manifestat o rezistenţă mută
la presiunea comunistă. La cursul de Materialism istoric şi dialectic, care
avea loc în Aula Mare, ţinea deschisă pe pupitru « Viaţa lui Iisus » de
François Mauriac. La ieşirea din aulă o aştepta ameninţător grupul de
studenţi comunişti propagandişti, dar studenţii liberali au făcut cerc în
jurul ei, ajutând-o să scape afară din incinta facultăţii. Incidentul s-a
soldat cu excluderea din facultate ca “duşman al poporului” (cea mai gravă
acuzaţie politică) şi afişarea faptului pe un mare panou pe culoarele
facultăţii. S-a înscris imediat la alt examen de admitere sub alt nume
(intervenise prima căsătorie cu Gil Mănescu) la Institutul de Arhivistică,
Bibliologie şi Muzeografie care, considerat burghezo-moşieresc (9 studenţi cu
11 profesori) a fost desfiinţat şi transferat la Facultatea de Istorie ca
Secţia Arhivistică. Căutată de securitate, reuşeşte să fugă şi să se ascundă
în oraşe de provincie. Acest fapt a determinat întreruperea studiilor şi la
această a doua facultate. După doi ani, Decretul de arestare a tineretului
înscris în partidele istorice şi a soţiilor detinuţilor politici fiind anulat,
(soţul, Gil Mănescu, conferenţiar universitar la Facultatea de Drept, Secretar
General al Tineretului Liberal din Partidul Liberal şi ministru subsecretar de
stat la Ministerul de Finanţe, a fost închis pe zece ani la Aiud) şi-a reluat
cursurile universitare. La ambele facultăţi (Drept şi Istorie) a fost ridicat
numărul anilor de studii de la 4 la 5 ani. A reuşit să ia toate examenele
într-un timp record (peste 50 la ambele facultăţi). A intrat cu diploma de
onoare de la Facultatea de Istorie ca bibliograf principal la Biblioteca
Centrală de Stat, unde i s-a pus pe masă un contract de carte “Răscoala din
1907”. Dar în anul urmator a fost dată afară, descoperindu-se că soţul Gil
Mănescu este deţinut politic, şi nu rudă cu ministrul comunist Manea Mănescu, cum răspândise zvonul o
colegă de servici. D-ra
Eliade, sora lui Mircea Eliade, căci despre ea este vorba, a contribuit la
această acoperire, întrebând-o uneori în public dacă a fost la recepţia “de
aseară”, şi ajutând-o astfel să-şi păstreze un timp postul. După obţinerea
diplomei la Facultatea de Drept a încercat să intre în Colegiul avocaţilor,
cerere care i-a fost respinsă. I s-a oferit un post de procuror pe care l-a
refuzat. Prin relaţii personale a reuşit să intre jurisconsult stagiar la
Intreprinderea de Sortare de piei (crude şi împuţite), în cartierul Ferentari.
Relevându-şi valoarea la procesele întreprinderii la Arbitrajul Ministerului
Bunurilor de Consum, i s-a propus postul de consultant arbitral şi apoi
consultant şef, unde a funcţionat până la reorganizarea Ministerului Muncii, când i s-a
oferit şi a ocupat postul de consilier juridic, apoi consilier şef, timp de
peste 20 de ani. În anul 1968 s-a recăsătorit cu judecătorul Ioan Silviu
Nemţeanu, care a demisionat neputând executa sentinţele impuse de partid
(comunist) şi care a intrat consilier juridic mai întâi în provincie şi apoi
în Bucureşti, după căsătoria cu autoarea. Nimeni,
în familia autoarei, nu a fost membru în partidul comunist. În 1970 li s-a
născut unicul fiu, Herbert Caraiman Codruţ. De la naştere i-au dat
posibilitatea să înveţe două limbi, franceza şi româna, apoi germana, şi
dragostea pentru lectură şi muzica simfonică. Strădaniile părinţilor au fost
răsplătite din plin. În 1987
familia a plecat într-o vizită în Canada, unde a rămas şi s-a instalat la
Montreal. Codruţ şi-a continuat
studiile colegiale, apoi universitare în biotehnologie şi microbiologie. Au
urmat studii superioare în bussiness administration şi farmacologie. La ora
actuală lucrează într-o companie farmaceutică canadiană. Autoarea şi soţul ei
şi-au continuat preocupările livreşti şi publicistice, devenind membri
fondatori a două reviste româneşti de cultură şi politică, “Luceafărul
Românesc” şi “Doina”. Autoarea şi soţul ei au făcut împreună numeroase
călătorii pe patru continente, în dorul călătoriilor în şi din România, mai
ales pe toţi munţii, oraşele şi satele din ţara natală. În primăvara anului
2001 soţul decedează în urma unei boli grele care a durat doi ani. O încercare cruntă, după 33 de ani
de căsătorie luminoasă, dar … viaţa continuă.
Cariera publicistică :
Debutul Liviei Nemţeanu-Chiriacescu a avut loc la vârsta de 15 ani, cu
poezia “Răzvrătire în Ardeal” publicată în ziarul Ardealul. A urmat o carieră
publicistică efervescentă, cu numeroase apariţii în mai toate ziarele şi
revistele din Bucureşti : Ardealul, Academia, Universul Literar, Luceafărul,
Fapta, Poporul, Transilvania Noastră, Almanahul Femeia, Nea Elas, Universul
Copiilor şi altele. După apariţia a două cărţi de poezii a fost propusă în
1977, cu un dosar excellent de referinţe, pentru intrarea în Uniunea
Scriitorilor din România, acces care i-a fost blocat până în 1989 nefiind
membră de partid, ca şi accesul la publicarea în continuare în periodice. În
vara anului 1987 pleacă cu soţul şi fiul în Canada. Au urmat şi mai numeroase
publicaţii în străinătate.
Astfel autoarea a publicat poezii, cronici, schiţe, amintiri, recenzii,
articole politice şi istorice, fără întrerupere din 1989 până în 2006 şi în
continuare, în periodicele : “Luceafărul Românesc”, “Doina”, “Tribuna
Noastră”, “Pagini Româneşti” din Montreal, “Cuvântul Românesc” din Hamilton,
“Litterae” din Toronto, “Dorul” din Danemarca.
Debutul editorial :
–
“Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, Editura de Stat pentru
imprimate şi publicaţii, Bucureşti, 143 pagini.
Volume
tipărite :
–
“Răscoala din 1907”, Contribuţii bibliografice, E.S.I.P., Bucureşti, 143 pag.,
prefaţă de Mircea Tomescu.
–
“Ochi de pisică”, poeme, Editura pentru literatură, Bucureşti,1969; 93 pag.
(Cartea conţine Prima călătorie în vest - Europa : Viena, Salzburg, München,
Stuttgart, Frankfurt, Valea Rinului, Koblenz, Düsseldorf, Bruxelles,
Waterloo, Gand, Bruges, Anvers, Rotterdam, Delft, Haga, Amsterdam, platoul
Ardenilor, Stoenkerke, Bretania de nord, Normandia de nord, Bretania de sud,
Vannes, Carnac, Valea Loarei, triunghiul roman Orange, Nîmes, Arles, Avignon,
Paris, Geneva.).
–
“Europa …în autostop (vol.2) şi restul lumii”, aventuri în călătorii,
Ed.Cartea Românească, Buc., 2001, 349 pag., plus 72 ilustraţii color.
(Conţine : Italia, sudul Franţei - Camargue, Ţara Bascilor, Spania şi …
restul lumii : Vestul canadian - munţii Stâncoşi – insula Vancouver, Mexic
–Yucatan, America –Marele Canion, Guadelupa, Marocul, Costa Rica).
–
“Tierra del Fuego – Fin del Mundo”, călătorii şi aventuri (2001-2005), Editura
Muzeul Literaturii Române, Buc., 2005, 348 pag., plus 124 ilustraţii color.
(Conţine : “Paştele în Insula Paştelui – călătorie în buricul pământului”,
“Tierra del Fuego –Fin del Mundo – călătorie la capătul pământului, Argentina,
Bolivia”, “Grecia şi grecii - întâlnire cu intemporalul”, “În Ţara Egiptului -
călătorie în antichitate”, “Chile sălbaticul - sau ţara dintre munţi şi
ocean”).
“Parafrazându-l pe Gabriel Liiceanu, ne putem pune şi noi întrebarea: “ce
dracu mai e şi cartea asta? Jurnal nu e, roman nu e, atunci ce e? Ar fi poate
o serie de nuvele, în genul romanului scurt, cu călătorii şi aventuri, cu
întâmplări neobişnuite şi chiar şocante, cu mai multe personaje şi foarte
multe dialoguri, cu o documentaţie riguros ştiinţifică care nu se impune, ci
vine acolo unde e chemată.”
Autorul
“Este
una din cărţile pe care, odată începută, nu mai poţi s-o laşi din mână”.
Opinia
editorului
Referinţe critice :
–
Mircea Ciobanu : Referatul editorial la publicarea primei cărţi de poezie
“Ochi de pisică” la Editura pentru literatură., 1968
–
Tudor George : “Amurgul alb”, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, Ed.Cartea
Românească, Bucureşti, 1981, Luceafărul, 10 oct.1981
–
Aureliu Goci : Livia Nemţeanu-Chiriacescu “Amurgul alb”, (Ed.Cartea
Românească), România Literară, nr.14, 1 aprilie 1982
–
N.Prelipceanu, Călătoria românilor în Europa dinainte de căderea cortinei de
fier, “Europa în Autostop”, 2 volume, de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, România
Liberă, 3 sept.1999
–
Magda Ionescu-Ghinea : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia
Nemţeanu-Chiriacescu, Revista Tribuna Noastră, Montreal, nr.5o,
iulie-sept.2005
– Titu
Popescu, Editoriale, Doi scriitori de peste ocean, “Pământul dinlăuntru” de
Livia Nemţeanu-Chiriacescu,
Revista Dorul din Danemarca, Anul XV, nr.186, oct.2005
–
Magda Ionescu-Ghinea, : “Tierra del Fuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu,
Revista Dorul din Danemarca,
Anul XV, nr.186, oct.2005
–
Constantin Clisu, “Tierra del Fuego - Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu,
“Cuvântul Adevărului”,
revistă de spiritualitate ortodoxă şi cultură românească din Edmonton, Canada,
vol.VIII, nr.3-4,
2005, pag.39-40, (dec.2005)
–
Denisa Parvete, “Pământul dinlăuntru” de Livia Nemţeanu-Chiriacescu, recenzie,
Revista Dorul din
Danemarca, anul XV, nr.191, martie 2006
Extrase din cronici :
Mircea
Ciobanu, din Referatul de propunere spre publicare a cărţii “Ochi de pisică”,
Editura pentru literatură, 1968 :”E dificil să încadrezi undeva, într-o anume
familie sau modalitate, poezia Liviei Nemţeanu… poezia unei inteligenţe
glaciale, distante. Un sarcasm de excelentă calitate polarizează
sensibilitatea acestei poete ; până şi viselor sale strict feminine, li se
aplică acelaşi bici neiertător al analizei”. “O poetă care se descoperă în
permanenţă, care-şi scrutează propriile gesturi, căutându-le şi ascunzându-le
în acelaşi timp, din pudoare, desigur, determinismele – ca să obţină acel rar
şi preţios şi atât de propriu poeziei, fals determinism.”
Tudor
George, Luceafărul, 10 oct.1981 : Livia Nemţeanu-Chiriacescu,”Amurgul alb”,
Editura Cartea Ronânească, 1981 : “Se distinge în cadrul generaţiei noastre
printr-o publicistică amplă, recenzii, reportaje, schiţe şi, mai cu seamă,
poezie remarcabilă… care certifică amprenta unei depline maturităţi şi a unor
variate modalităţi de expresie. Abordă cu aplomb rigoarea sonetului,
preferând tonul elegiac. O stenică prospeţime : viguros liric, ci nu
feminist. Senzualitate robustă a unor poeme, dar şi extatic, o adevărată artă
poetică.”
Titu
Popescu, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct. 2005, Editoriale, Livia
Nemţeanu-Chiriacescu, “Pământul dinlăuntru” : “Doamna Livia
Nemţeanu-Chiriacescu obţine bune efecte în comunicarea metaforică,
depăşindu-şi sinceritatea prin artă. …Poeta îşi depăşeşte feminitatea prin
cerebralitate şi ia distanţă faţă de propriile ei mărturisiri. Acest fapt
avantajează aranjamentul metaforic … şi nu deranjează emoţionalitatea.
Magda
Ionescu-Ghinea, Revista lunară “Dorul” din Danemarca, oct.2005, şi Revista
“Tribuna Noastră” de la Montreal-Canada, nr.50, iul.-sept.2005 : Tierra del
Fuego – Fin del Mundo de Livia Nemţeanu-Chiriacescu : “Sunt călătorii, dar nu
sunt note de călătorii. Sunt mai mult decât atât, căci pe fundalul lor se
însăilează întâmplări ciudate, povestiri ce magnetizează cititorul şi îl atrag
în hora personajelor care saltă fără oprire, ca la bătută. Textul e bine
scris şi condus, într-un stil personal şi incitant. Autoarea foloseşte o
limbă curată românească, cu cuvinte şi imagini poetice proaspete, neuzate.
Vocabularul bogat, cu multe arhaisme, fără repetiţii, măreşte plăcerea
cititorului care pare că-şi cufundă spiritul într-un cristal. Interesantă este
şi construcţia pe două planuri a acestor scrieri, evidentă în Grecia şi
grecii, în Egiptul, şi chiar pe mai multe planuri, ca în capitolul “Chile
sălbaticul”. Sunt de reţinut peripeţiile neobişnuite, şocante, pe care
hazardul le aruncă în fiecare din aceste texte, ca o mână răutăcioasă a
destinului – fatum –de la care nu te poţi sustrage. În ultimul capitol
survine un “accident” mortal, crimă sau sinucidere? dilemă la care poliţia
intră în scenă. “Toate aceste povestiri ocazionează autoarei platforma
necesară avansării unor păreri personale, meditaţii, ca în Egiptul, pag. 292 :
“M-am întors din această adevărată expediţie micşorată la dimensiunea unei celule, şi mărită la
dimensiunea eternităţii celor ce au fost. Trecem prin seculi cu cucernicie.
Ne refugiem în vară ca-ntr-un anotimp
fără maluri, fără început şi fără capăt. Părăsim timpul care trece şi intrăm în timpul care durează, îl uităm pe
Heraclit şi intrăm în universul lui Parmenide, indestructibil, continuu, nemişcat şi fără sfârşit.”
O voce
notabilă în concertul liricii noastre actuale”. (Nicolae Balotă)
“O
poetă autentică şi concomitent o exegetă în domeniul bibliografic”. (Mihai
Gafiţa)
“Poeziile doamnei Livia Nemţeanu-Chiriacescu mărturisesc un poet adevărat ce
trebuie să nu se teamă de
nici o derută, dar nici să nu se ferească de nici o criză a conştiinţei
creatoare”. (Ştefan Augustin Doinaş)
Figurează cu 30 de pagini în lucrarea “Personalităţi române şi faptele lor
1950 – 2000”. vol. XVIII, editor Constantin Toni Dârţu, Casa de editură Jenus,
Iaşi, 2006, 495 pag., prefaţă de academician Cristofor Simionescu, Dicţionar
întocmit cu sprijinul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Iaşi, în
care la pagina 211 se menţionează : “Cititorul poate constata că de opera
Liviei Nemţeanu-Chiriacescu s-au ocupat şi chiar preocupat mari personalităţi
ale criticii literare."
Cititorii pot cumpăra următoarele cărţi : “Pământul dinlăuntru”, poezii, 319
pagini, $15, şi “Tierra del
Fuego - Fin del Mundo” (Ţara de Foc – la capătul lumii), 348 pagini plus 124
ilustraţii color, $25, direct de la autoare; celelalte cărţi sunt
epuizate.