Poezii Laurian Lodoabă

 
« Prima pagină
Mănuşa de lufă     
      
motto: Die Dichter Wohnen uber dem Fluge
Des Vogels
(Holderlin)
 
Am alergat prin trestii
agăţate de luna plină
să - ţi caut urma
paşilor nesiguri-
 mă vei înţelege
târziu
când sângele meu
va fi topit
în mirosul de fân-
voi veni la tine
prin cenuşa amurgului
şi vei înţelege
că te-am vizitat
(pentru ultima dată)
fără să sun de trei ori
la o sonerie idioată
şi să-ţi aduc mănuşa de lufă
de pe-o mână ridată
în semn de rămas bun.
 
 
Rugă
 
M-am rugat să curme durerea
M-am rugat sub cerul senin
Să cadă râuri de stele
Şi cel bun să urce în nevăzut-
 
Sunt pregătit, să mor
Ce mai aştepţi
Doamne
Ţi-am dat sângele meu
Cotropit de boală
Ţi-am dat toată puterea mea
Secătuită de suferinţă
Nu am avere
Tot ce am avut
A fost sanătatea mea
Acum sunt un deşeu
Ce abia respiră
De ce nu te-nduri
Să-mi iei suflarea
Să-mi iei chinul când
Oasele îmi trosnesc
De durere
Nu vezi
Sunt o stafie
Cu ochii de ceaţă
Rugaţi-vă pentru mine
Eu nu mai am putere
S-o fac
Şi duceţi-mă sub dealul mare
Să simt mirosul ierburilor
Din toamna care pentru mine
Va - ntârzia să vină
Rugaţi-vă să mor
Căci nu mai pot
Să aud lava de lacrimi
Şerpuind pe zidurile-nalte
În care tu, Doamne
Mă ţii
Provizoriu
Ostatec.
 
 
Întoarcerea lui Montezuma
 
În potcoava de ceaţă
Clocoteşte stirpea lui Montezuma
Puţin mai departe
Iubita lui
Cu vălul de mireasă
Dispare în roua albastră
Odată cu umbra râului evadat
Din menghina cascadei
Eu trecător pe - un pod
De curcubeu
Mă apropii de tine (femeie)
În razele stinse de înserare
-mi iau rămas bun
De la un vis împlinit.
 
 
O seară stinsă în asfinţit
 
Uneori simt că piepul
Îmi este prins de inimă
Şi fără aceste segmente anatomice
Aş deveni parţial invizibil
Oare când ne epuizăm
Vom deveni total invizibili
Şi vom călători peste tot
Fără bilet de tren sau de avion
 Ne vom face semne complice
Din cealaltă lume
Prin care am trecut de curând
Fără să ne dăm seama
Cum a trecut timpul
Şi am ajuns aici
Dar unde aici?
Pe ferestrele mari de sticlă
Se prelig picuri de sânge
Dintr-o ultimă respiraţie
Pe care o visez
Dar nu mi-o amintesc în întregime
Sertarele cu amintiri
Trebuiau inventariate
Şi predate cu proces-verbal
Următorilor urmăriţi
De timp
Aşa am ajuns aici
 
Dar unde aici?
 
Când nu venim de acolo
Când nu mergem dincolo
Fiind foarte obosiţi
Ne-a prins seara
Stinsă într-un asfinţit
Pe care nu mă îndoiesc
Că l-am mai văzut undeva.
 
Într-o seară de miercuri din ian.2008.