Odaia cu lalele
« Prima pagină
Hoinar, pierdut în vraja primăverii
aleargă potolit prin curte vântul;
din zori şi până-n pragul înserării
prin labirint de frunze-şi poartă gândul...
 
 
Timid, uşor, păşeşte spre odaie
cu inima bătându-i nebuneşte,
iar ochiul soarelui, aprins văpaie,
se scurge spre pământ şi îl priveşte:
 
 
Învolbură perdelele în cale
alunecând spre colţul cu lalele
dar se opreşte brusc, plin de mirare:
erau pictate-n strai de acuarele...