Ecou
« Prima pagină
dinăuntrul durerii lovite de zâmbet
alunecă în stropi perfecţi
lacrimi
care se sparg de caldarâm
devenind piramide de ceaţă...
îmi aud inima prin toţi porii;
de azi-dimineaţă a luat
formă de frunză
şi se zbate să rupă zăgazurile firii,
să nu alunece în neant;
pulsează concentric
într-o mişcare
de perpetuum mobile,
spre interiorul incandescent...

 
durerea va reîncepe
când ceaţa se va ridica...